Moldova nu mai votează pentru PSD, iar alianţa DA atrage din ce în ce mai mulţi ţărani. În plus, dacă alegerile ar avea loc astăzi, DA ar domina scena cu aplomb, iar PSD-ul ar deveni un actor de mâna a doua. Pe de altă parte, susţinătorii PNL sunt mai interesaţi în ruperea alianţei decât PD-ştii.
Aceste schimbări de opţiuni electorale, relevate de sondajul BCS din Octombrie 10-16 Octombrie 2006, sunt, aşa cum vom arăta mai jos, fundamentale.
Pe lângă scăderea semnificativă a influenţei PSD-ului în Moldova este demn de remarcat că influenţa DA creşte în toate zonele tării. Alianţa a devenit poate prima forţă politică din afara sferei FSN-PSD care se afirmă ca o forţă cu adevărat naţională. În fine, DA este solid ancorată în lumea până mai ieri refractară la ideile ei: satele şi oraşele mici, de la graniţa urbanului şi ruralului. Schimbările au dimensiunile unui mic cutremur. Un seism provocat de mişcări de dimensiuni tectonice în politica românească.
Ieşită pe locul doi în topul preferinţelor în 2004 şi adusă la putere de manevrele puţin ortodoxe dar iscusite ale preşedintelui Băsescu, alianţa DA a intrat astăzi într-o zonă a securităţii electorale demne de invidiat. Deşi progresul nu pare uriaş, alianţa a cîştigat în ultimii doi ani cel puţin 10 procente electorale. În 2004, DA obţinuse numai 32% din opţiunile electorale parlamentare. Astăzi ea poate conta, conform sondajului BCS, pe 46% din electorat. Remarcabil este că progresul a fost făcut într-o perioadă de profunde frământări interne în alianţa DA.
In ciuda lor, alianţa a mărşăluit, chiar fără cadenţă, cu pas apăsat şi ameninţător pentru viitorul principalului ei adversar, PSD. Partidul care după eliminarea lui Năsate şi Iliescu îşi caută încă direcţia, a pierdut în mod spectaculos în Moldova. Conform prezentului sondaj, sub o cincime din moldoveni (faţă de peste jumătate, în Decembrie 2004), ar vota pentru PSD astăzi. Între timp, DA ar atrage aproape jumătate din opţiunile moldovenilor (49%), comparat cu puţin peste o treime, în 2004.
Figura 1. Opţiuni electorale pentru DA şi PSD în provinciile istorice. Se remarcă o creştere continuă în ultimii doi ani pentru PD, în toate regiunile şi o scădere de amplitudine pentru PSD în aproape toate zonele (excepţie, Dobrogea). Surse: Sondajul BCS Septembrie, 2004 şi Octombrie, 2006.
Moldova a devenit dintr-o moşie dominată de baroni locali loiali PSD-ului o zonă negociată între PD, PNL şi ce a mai rămas din vechea social democraţie locală.
Aceste schimbări vor modifica în mod semnificativ şi modul în care partidele îşi măsoară influenţa în teritoriu. PSD a contat până acum pe faptul ca peste 30% din totalul voturilor pe care le primea la alegeri să-i vindă din Moldova. Astăzi, cufărul de zestre electorală moldovean este pe jumătate gol. Moldova i-ar oferi azi numai 15% din totalul voturilor. Partea bună pentru PSD este că a devenit un partid mai echilibrat, ponderea oltenilor, muntenilor şi dobrogenilor în electoratul său crescând.
Figura 2. Compoziţia electoratului PSD şi DA pe regiuni, 2004-2006. Surse, Sondajul BCS Septembrie 2004 şi Octombrie 2006.
Alianţa DA, în acelaşi timp, a crescut foarte mult ca popularitae în Ardeal, de unde s-ar putea să-i vină 21% din totalul voturilor viitoare (Figura 2). În Transilvania DA are încrederea a jmătate din alegătorii ce spun că vor vota, cu mult mai mult ca în 2004, când doar 25% din cetăţeni declarau înainte de alegeri că ar vota pentru ea (vezi Figura 1).
Alianţa este extrem de bine poziţionată şi în ceea ce priveşte controlul voturilor rurale şi a oraşelor mici. DA a câştigat simpatie în toate mediile de locuire. Săteni şi orăşeni deoportivă, cei din urmă atât din micile orăşele de provincie, cât şi din marile oraşe, sunt din ce în ce mai înclinaţi să voteze pentru DA.
Graficul de mai jos (Figura 3) arată cum creşterea DA are loc pe seama PSD-ului. Dacă în 2004 PSD-ul putea conta pe 40% din voturile satului, astăzi abia dacă poate mobiliza puţin peste 20% din aceste voturi. Scăderea este pur şi simplu dezastruoasă în mediul mic urban, de sub 30.000 de locuitori.
Figura 3. Zestrea electorală a PSD şi DA (procente din totalul voturilor) în diferitele zone de locuire din România. În timp ce DA creşte, PSD-ul scade dramatic. Surse: Sondajele BCS Septembrie 2004 şi Octombrie 2006.
În oraşe de rangul Târgu Neamţului, Blajului sau Mizilului, unde PSD-ul controla 60% din intenţiile de vot în 2004, partidul lui Geoană abia mai adună 14% din opţiuni. Scăderea de popularitate a PSD este mare şi în oraşele între 100,000 şi 200,000 de locuitori, de genul Râmnicu Vâlcea, Suceava sau Sibiu. În aceste municipii reşedinţe de judeţ, adevărate vertebre ale corpului politic românesc, PSD-ul a pierdut jumătate din influenţa sa tradiţională: de la 40% din voturi în 2004, la 20% astăzi.
Este demn de remarcat că procesul de eroziune a electoratului PSD a dus la o situaţie paradoxală. Pierzând atât de mulţi alegători de mijloc, PSD-ul a ajuns să fie un partid al ţăranilor şi populaţiei din marile oraşe. Structura electoratului PSD (Figura 4) pe medii rezidenţiale, arată că ţăranii reprezintă în 2006 o mai mare proporţie (56%) din zestrea politică PSD decât în 2004 (49.3%). În acelaşi timp, alegătorii PSD din marile oraşe au devenit şi ei, procentual, mai numeroşi, de la 19.4% la 22.4%.
DA, pe de altă parte, a primit şi ea o infuzie importantă de electorat rural, deşi în cazul ei acest proces a dus la o echilibrare a grupurile sociale ce votează pentru alianţă.
Figura 4. Compoziţia electoratului PSD şi DA pe medii de reşedinţă, 2004-2006. Surse, Sondajul BCS Septembrie 2004 şi Octombrie 2006.
Aceste schimbări se desfăşoară, cum se ştie, în umbra cronicului conflict dintre PNL şi PD. Deşi alegerile anticipate ar părea pentru mulţi o modalitate de a limpezi apele, publicul este, conform acestui sondaj, împărţit aproape egal în ceea ce priveşte această problemă. 38% dintre cei intervievaţi pentru acest sondaj ar vrea alegeri anticipate, în timp ce 39% se opun lor.
Nehotărârea DA în privinţa alegerilor va duce probabil la consolidarea pozişiei preşedintelui Băsescu şi a PD-ului. Conform sondajului de faţă, dacă alianţa s-ar dizolva, 54% din alegătorii DA ar vota pentru PD, în timp ce PNL ar primi numai 42% din voturile lor.
Interesant de remarcat este că electoratul PD-ului este mai puţin dornic de divorţ decât este electoratul PNL. Dintre cei care ar vota cu PNL-ul, indiferent de situaţie, 55% ar dori ca partidul lor să se prezinte la urne sigur. Situaţia la PD e complet pe dos. 45% ar dori păstrarea alianţei, şi numai 35% care ar dori ruperea ei (20% afirmă că le este indiferent cum vor fi organizate alegerile viitoare).
Siguranţa de sine a PD-ştilor se poate baza pe faptul că Băsescu continue să domine scena politică. El nu este numai cel mai popular şi cel mai crezut politician român, ci şi cel care inspiră cele mai puţine sentimente negative. El are încrederea a 54% dintre români şi inspiră neîncredere în 43% dintre ei. Foarte semnificativ, numai 14% dintre români spun că nu au de loc încredere în Băsescu. Aceasta este una dintre cele mai mici manifestări de neîncredere politică înregistrate în politica românească post-decembristă.
România politică a momentului este deci în continuare şi din ce în ce mai mult dominată de alianţa DA. Dacă aceasta va supravieţui (şi aceasta e o întrebare), alianţa ar putea să refacă recordul de guvernare al PSD-ului din primii anii post-revoluţionari. Aceasta e, însă, o chestiune pe care numai viitorul o poate clarifica.
