4 ani de la 11 Septembrie: Personalizarea memoriei publice
Rudele celor omorâţi pe 11 septembrie la New York refuză ideea extinderii misiunii monumentului ce se va ridica pe locul turnurilor gemene dincolo de omagierea victimelor directe ale atacului. Problema e delicată, pentru că oamenii au dreptate să ceară respect faţă de memoria unor indivizi concreţi. Pe de ală parte, însă, afacerea e plină de politică confuză şi de o încercare de a "personaliza" simbolurile publice.
Chestia politică se leagă, se pare, de faptul că grupul protestatar se teme de politizarea monumentului. Mirosind că unii dintre consilierii centrului sunt de stânga şi că misiunea sa pare a fi de a discuta teorarea şi genocidul (în care sunt aruncate de-a valma războiele cu indienii, lagărele sovietice şi nemţeşti, foametea din Africa, etc.), ei cer cu ardoare limitarea misiunii centrului la comemorarea victimelor directe ale atacului. Aici intervine partea socio-culturală a poveştii, de "privatizare" a sentimentului public. Insistenţa cu care familiile se agaţă de memoria personală a celor morţi e în ton cu individualizarea expresivă post-1960 a sensibilităţii publice. Conform ei, metoda chic de rememorare a celor dispăruţi este de a nara actele lor personale în efemeralitatea lor. De aici, de pildă, şi insistenţa celor de la New York Times de a publica cîte o mică vignetă pentru fiecare dintre cei 2000-şi de morţi de la 11 sept 2001. Acest lucru, normal şi elegant până la un punct, face, însă, să uităm că viaţa victimelor, în absenţa evenimentului, ar fi fost banală şi de neremarcată şi că moartea lor devine exemplară nu prin detaliile existenţei precedente, ci prin faptul că putem generaliza aceste experienţe şi că le putem a proiecta pe un ecran mai larg. Numai aceasta ne poate ajuta să înţelegem faptul că atacul a fost unul la adresa unui mod de viaţă şi a unei culturi, nu a unor indivizi. E, deci, normal, ca celebrarea de la locul atentatului să fie una a victoriei ultime a ceea suntem noi, americanii, ca societate, nu ca indivizi.
Fac această remarcă şi pentru că mi-a adus aminte de faptul că acum câţiva ani s-a întîmplat ca metoda de analiză DNA sa permită identificarea oaselor înmormântate în mausoleul eroului necunoscut, din DC. Rămăşitele au fost prompt înapoiate (la cerere) familiei, pentru o înmormântare personală. A fost un exemplu clasic de "personalizare" a unui simbol naţional.
Articole
Familiile celor omorâţi pe 11 sept 2001 protestează
Reînmormântarea eroului necunoscut
Site-ul viitorului centru WTC
Articol despre politica monumentului de la WTC
posted by SAM @ 9/11/2005 03:54:00 AM
0 Comments:
Post a Comment
<< Home