Cite vieti ati trait in Romania?
Vorbind despre tentatia de a migra, Alina Mungiu face aceasta afirmatie, cu un anume tilc indoit de specificarea ( scris in Stanford, Palo Alto, California 2 iunie, 2005): "Migraţia te ţine tînăr, cît eşti tu la graduate studies alţii trăiesc cinci vieţi, nu totdeauna amuzante. Dar eşti sigur că vrei să te lipseşti de vieţile acelea?" Care va sa zica daca faci doctoratul oriunde altundeva decit in Ro nu iti traiesti viata? Voi ce ziceti?
posted by SAM @ 11/25/2005 05:41:00 PM
6 Comments:
E simplu. La noi, acasa (unde sunt codri verzi de brazi si campuri de matase...) inca nu au invatat ca educatia, de la elementara la universitara, post-universitara, inclusiv doctorala si chiar post-doctorala si de ce nu, cea eterna- pentru ca tot va trebui sa invatam o viata- este si consumatie, nu doar investitie. In vest in medie este chiar mai mult consumatie decat investitie. Altfel as fi dat de pamant cu doctoratul asta acum mai bine de trei ani cand l-am inceput...Nu e prima data cand doamna Mungiu-Pippidi face afirmatii mai degraba personale decat obiective. Vedeti si parerea lui Mircea Miclea si Mihaela Miroiu in cartea lor comuna si zic eu, excelent scrisa (desi foarte limitata, asta ar fi un prim capitol)...O alta lume, o alta mentalitate pe care ei au perceput-o doar atunci cand au iesit pentru prima data.
Sebi
Unfortunately eu am pierdut 5 ani din viata intre anul 1 si anul 5 de studii superioare petrecuti toti la Lyon intr-o Grande Ecole d'Ingenieurs. Mi i-am pierdut nu "profesional" ci personal. Timp in care intr-adevar fostii mei colegi de liceu din Cluj traiau 5, 7, 10 vieti, whatever, in orice caz simteau timpul curgand altfel si profitau altfel de el. Este o experienta personala si nu se leaga strict de doctorat pentru ca am decis sa nu fac unul ci sa intru direct in paine ca sa scap cat mai repede din locul acela (si atmosfera aceea).
Dan
Dane, ce sa zic, eu am experienta contrara, luand ca base category tot pe cei din Cluj, cei faithful to THE CITY... Si ei au impresia ca eu am trait 5-10 vieti, asta pe cand ei sunt tot acolo unde i-am lasat cand au terminat liceul...No kidding. In plus experienta din universitate valoreaza cat o viata, cel putin in cazul meu. Nu cred ca a fost ceva sa nu incerc (cu limitele si standardele pe care mi le impun, desigur :-)).
Facem un poll?
Sebi
Da, pana la urma totul se raporteaza la experienta personala a fiecaruia, dar meritul doamnei Mungiu-Pippidi e ca a spus-o, atata tot. Si n-am nici cea mai mica intentie sa o iau ca o chestie obiectiva. Adevarurile universale in situatii din acestea nu cred ca exista. Imi place ca cineva s-a gasit sa o spuna. Pentru ca multi sunt care nu o spun nici macar daca ii intrebi asa de la om la om. Eu nu ma feresc sa vorbesc despre chestia asta cash asa cum imi vine. E o necesitate.
Daca vrei, facem un poll, ma intereseaza parerea oamenilor atata timp cat sunt sinceri.
Dan
Sunt de acord cu Sebi, doctoratul intr-o alta tara nu inseamna criogenie sau lasitate. E o viata plina care cere dedicatie la care am preferat sa ma reintorc (dupa ce am dat Romaniei o sansa si mi-am dat seama ca imi irosesc abilitatile si nervii). Si totusi, am hotarat sa-i mai dau o sansa si dupa doctorat (poate se schimba ceva, poate ma schimb/maturizez(?) eu).
Dane, dupa cum vezi poll-ul (un fel de...) a inceput: Raluca, welcome!. Din moment ce e pe baza voluntara ma indoiesc sa fie vreun participant "nesincer" (in plus nu ar avea nimic de castigat din asta).
Ce nu imi place mie e sa vad o aderenta fantastica la common wisdom-urile astea: banii creaza oportunitati, banii te scot invingator intr-o cursa electorala, banii te fac fericit, sa enumar doar cateva din cele pe care le auzi zilnic, en-gros. Echivalent, vezi si educatia formala (deocamdata sa ne limitam la asta) ca un optimal stopping time neaparat, adica ma opresc cand imi dau seama ca am prea multe foregone earnings si "nu imi mai traiesc viata"- lumea uitand complet ca partea asta cu educatia valoreaza cat una-doua vieti, sunt niste experiente pe care nu le vei uita, dar e drept, si aici e categoric personalia, ca trebuie sa stii sa si consumi, nu doar sa investesti in, educatie (ca Alina Mungiu-Pippidi nu a reusit, imi pare rau, dar nu am ce-i face, ca a hotarat sa-si spuna si necazul iarasi e ok, desi nu vad interesul general pentru asta). Ei bine, fara sa fiu singurul, vreau sa fac un challenge la toate "adevarurile" astea comune. Uite, tot a inceput Sorin Matei cu Freakonomics, ia cartea asta si citeste putin. Levitt nu e singurul care vede lucrurile altfel.
O zi buna. A nins in Aarhus si acum e o atmosfera superba cu zapada si soare...
Sebi
Post a Comment
<< Home