Cartile malefice si benefice ale culturii romane
Via Sebi Buhai:
Cartile benefice ale culturii romanesti, din Cotidianul, e un poll unde critici literari cunoscuti in Romania isi dau cu parerea despre benefic si malefic in materie de carti ale culturii romanesti. Articolul mi se pare interesant si initiativa binevenita desi as extinde sondajul la nivel de populatie, eventual pe niveluri de educatie, pentru a putea extrage ceva semnificativ. Personal, as remarca la polul plus cartile clandestine amintite de Luca Pitu, cartile tratand aberatiile istoriei de care vorbeste Marius Chivu, poezia impotriva sclerozei mentale tratata in text de Alexandru Musina si cartile care forteaza limitele despre care vorbeste pe scurt Bogdan Alexandru Stanescu. La polul minus sunt nevoit sa remarc comentariul lui Horia Roman Patapievici care a ramas cocotat undeva (unde s-a suit dumnealui singur) si continua/nu se poate abtine sa creada ca tot-l inconjoara e nulitate si ca avem mare nevoie de ofensive impotriva nulitatii, desi nu sunt tocmai sigur ca Maiorescu nu i-ar fi dat un cartonas galben chiar dumnealui daca ar fi avut ocazia....
==Sebi Buhai
>Maleus Maleficarum (glumim!)
posted by SAM @ 11/18/2005 03:03:00 PM
8 Comments:
IMHO, marii absenti din articolul din Cotidianul : Lucian Blaga, Nichita Stanescu, Marin Preda - Cel mai iubit dintre pamanteni, Marin Sorescu. Overrated : Eminescu. Inca nu am ajuns ca si natie la o maturiate suficienta.
Dan
PS : Sadoveanu la capitolul carti malefice sunt de acord. Apoi Cioran la carti malefice, m-as feri tare de chestia asta.
Dane, da...si nu. Lucrurile sunt putin mai complicate, dar se prea poate sa te fi grabit si tu. Cateva comentarii foarte pe scurt ca ma grabesc-e o sambata insorita cum de mult nu a fost afara... Eu m-as feri si sa pun tot ce a scris Sadoveanu la "malefice"- daca tot e sa ne ferim de ceva (dupa cum, digresiune aici, iarasi nu pot sa ii inteleg pe cei care il distrug, ad literam, pe Slavici- adevarat, omul a avut acele accente antisemite extreme, la fel ca altii, si pentru asta nu poate fi nicicum scuzat- dar a lasat totusi in urma literatura care nu poate fi trecuta cu vederea). Daca piata culturala este libera (cum e in genere cea americana) si nu suntem sub vreun regim care ne impune una sau alta, nici nu ar exista carti malefice si nu ar trebui cenzurat nimic (pentru ca insasi critica ar fi libera si ar distruge si marginaliza bazaconiile). Sunt de acord aici cu Irina Petras, Carmen Musat si altii, care pun nocivitatea ex-post a cartilor pe seama "cititorilor putini la minte" (citat din Carmen Musat), mai degraba decat pe seama autorului. Problema cu judecata asta apare atunci cand avem de lucru cu un regim in care nu exista alte carti, nu avem de unde alege, cu alte cuvinte... si de aici maleficul (gandeste-te la perioada dinainte de '89 pe care si noi am apucat-o binisor, desi in mult mai mica masura decat parintii nostri). Sunt de asemenea perfect de acord cu unii ca Laszlo Alexandru (apropos, ar trebui sa i-o spun si lui la o adica, tipul asta chiar imi place cam in tot ce a scris pana acum si nu cred ca sunt biased fiindca e clujean get beget), care nu poate concepe critica doar ca estetica- complet separat de etica- si le vede neaparat imbinate in cadrul unei analize completa. Doar cateva exemple: nu putem trece cu vederea ca Preda a facut jocul puterii (reabilintandu-se insa cu Morometii- parca Manolescu a spus asta intai- dar sunt complet de acord, chiar in cel mai iubit dintre pamanteni face oarecum asta, Dane), ca Sorescu a fost un vanitos si a facut jocul puterii cel putin prin pasivitate extrema, de Sadoveanu si laudele sale la adresa regimului deja am amintit si sunt clare multe, dar au mai fost si Zaharia Stancu si Arghezi si Calinescu si Breban -si nu trebuie neaparat sa ajungem la extreme de genul Eugen Barbu, DR. Popescu, Adrian Paunescu sau multi altii ca ei etc. In rest de gustibus... Alta: Eminescu ramane totusi enorm, dincolo de stereotipic si incercarea unora de a-l zeifica atunci cand el insusi nu ar fi vrut asta (dar cade mult, de exemplu, in momentul in care ii citesti unele comentarii "politice": omul avea o anumita inclinatie spre suprematia si drepturile mai mari ale romanului fata de orice venetici, imigranti, etc, aici intrand desigur si evreii...). Ce ar mai fi din ce zici? Nichita: geniu in unele, incepator in altele mai ales cand forteaza acelasi leitmotiv (parerea mea), dar per total categoric interesant, unul din preferati (dar iarasi mai mult decat simpla pasivitate in colaborarea cu regimul comunist, fapte cunoscute acum). Blaga intr-adevar lipseste dar am observat in general ca nimeni nu prea doreste sa se preocupe de dumnealui mai nou, trebuie insa spus ca omul avea foarte multi adepti printre studenti la Cluj pe timpul sau, cuvantarile si seminariile sale erau atractii maxime, si devenise oarecum un fel de pericol. Fara a fi "malefic", Cioran a avut pacatele lui (influenta lui Nae Ionescu, reflectata si asupra altor mari, nu doar la Cioran; vezi si jurnalul lui Mihail Sebastian caracterizat de unii critici in voga ca "fals"). Uite unul care imi place si estetic si etic si nu stiu sa existe probe contrare, cel putin pana acum: Eugen Ionesco.
Discutia asta e pana la urma o dovada ca avem nevoie de asemenea debate-uri si desi au inceput deja de ceva vreme (mai ales datorita criticilor literari tineri) inca mai sunt multe de spus, analizat, chiar descoperit. Si chiar asta vom incerca sa facem, in detaliu, intre altele, in cadrul enciclopediei "Idei, Miscari, Personaje", a culturii romane moderne (Sorin Matei zice "culturii moderne romane" dar eu inca o tin pe a mea, cu "romane" inainte de "moderne" si am argumente pentru asta) de la http://imp.unwiki.com
Sebi
Da, poate fi o polemica extrem de lunga. Si benefica, cu conditia sa iasa ceva din ea la sfarsit.
Despre Blaga, pentru cine zici ca devenise un pericol? Pentru sistemul comunist care l-a vanturat afara din Universitate? Asta este un merit si vine chiar impotriva atitudii de colaborare/pasivitate/acceptare pe care o citezi despre Marin Sorescu, Marin Preda, sau Sadoveanu. Pentru mine, Cel mai iubit dintre pamanteni este o carte fundamentala cu si despre conditia intelectualului in sistemul comunist, pe care am sansa sa o cunosc de foarte de aproape. Si nu numai. Cartea are foarte multe dimensiuni si niveluri de citire, motiv pentru care mi se pare o carte absolut benefica culturii romana si oricarui individ de rans. O carte despre care mi se pare ca toata lumea a uitat si care pentru mine personal inseamna mai mult decat Morometii.
Da, Cioran a vut si el pacatele lui, Sartre le-a avut si el pe ale lui si cu toate astea ramane ce ramane in literatura si cultura franceza. Rebreanu le-a avut si el pe ale lui si a reusit sa ajunga in topul domnilor care s-au exprimat in articolul respectiv. Cat despre pasivitatea extrema a lui Sorescu sau pasivitatea in colaborare cu sistemul a lui Nichita Stanescu, trebuie puse in contextul intelectualului creator sub regimul comunist. Ce deranjeaza asa de mult la Cioran ? Inclinatiile lui politice la o varsta a tineretii, pe care le-a abandonat si inaintand in varsta a stiut sa le priveasca cu reculul potrivit si mai ales sa le puna in context si sa le explice? Deranjeaza asa de mult pentru ca e la moda sa fim deranjati de orientarile astea politice? O sa astept pur si simplu sa mai treaca ceva timp atunci.
Cat despre Eminescu nimeni nu zice ca n-ar fi mare. E pur si simplu overrated. Scos total din context, zeificat, inclusiv o icoana a ce inseamna frumusetea masculina la romani. Si nu am vazut pe nimeni sa il puna pe Eminescu acolo unde ii este locul. E absurd sa ne hranim inca din patriotismul de balta al omului asta, care mergea perfect in secolul 19 dar suntem in 2005. Sa privim si la domnul Eminescu etica si estetica, sa le numim asa cum sunt si pe fata, sa admitem ca
1. Eminescu a ajuns sa fie ce a fost pentru scriitorii dinaintea comunismului pentru ca era singurul care putea fi luat de model.
2. Eminescu a ajuns sa fie ce este acum pentru tot romanul de rand pentru ca a fost ales ca o icoana culturala de un sistem bazat pe indoctrinare.
As mai avea foarte multe de spus dar trebuie sa imi fac bagajele ca maine am drum lung.
Vreau totusi sa zic ca e extrem de trist articolul din Cotidianul din anumite puncte de vedere dar are si el partile bune. Vorbeste totusi despre oameni ca Eliade, Ionesco, Goma, etc. meritul celor care au stiut sa ii includa printre referinte. Si inainte sa purtam o polemica pe subiectul asta ar trebui sa stabilim pe ce criteriu o carte poate fi considerata benefica pentru cultura romaneasca, sa introducem notiunea de timp, pentru ca mi se pare ca sunt in fata unui amalgam extrem de periculos de cum interpretam si ce interpretam.
Seara buna,
Dan
PS : Cand ziceam de Sadoveanu ma gandeam si la minunatele lui carti de parodie de istorie. Si traiasca toate manualele si programa de literatura din invatamantul romanesc. I just love that ! :(
Interesting, interesting, uite ca incepem o dezbatere- nu polemica inca pentru ca pana acum nu vad puncte importante unde nu suntem de acord. Dar le caut si unele minuscule apar... Deci: corect, Blaga devenise ceea ce englezul numeste "too conspicuous" pentru regimul nostru, bineinteles ca la asta ma refeream. De asta ar trebui si mai multa atentie asupra lui acum, dar multi pur si simplu cred ca il ignora; niste discutii interesante pana acum descoperisem doar la Pecican-Grigurcu-Laszlo in trialogurile lor (ar trebui sa le citesti). Aminteam de chestia asta tocmai pentru ca ar trebui sa avem mai multi critici ocupandu-se de Blaga filozoful, Blaga poetul, Blaga cetateanul etc. S-ar putea sa fie omisiunea mea, dar inca nu am vazut o analiza de ansamblu a fenomenului (nu doar "entitatii") Blaga.
Ar trebui sa deschidem un thread serios doar pentru a compara intre ele operele lui Preda, dar am mai facut-o si altii anterior. Dupa mine "Morometii" nu prea poate fi egalata de vreo alta carte a lui Preda. Despre gusturi e clar ca nu incape vorba, dar daca ar fi sa dam note pe scala malefic-benefic, Morometii ar fi la top, iar Cel mai iubit dintre pamanteni destul de departe, pe la bottom, din multiple motive... Dar cum ziceam, un alt thread separat pe tema asta ca altfel facem mai mult digresiuni decat atacam subiectul de la cap.
Am spus ca dupa mine Cioran nu poate fi pus la "malefici" dupa cum de fapt putini ar trebui considerati nocivi per se (Cioran a fost amintit si la benefici, dupa cum era cazul). Tot ce spun e ca trebuie vazuti in ansamblu. Si Cioran, si Rebreanu si altii, toti... Uite, ca tot amintesti de Rebreanu, e interesant faptul ca unii critici din timpul lui il faceau de tot rahatul pentru scrierile sale care intrec toate masurile si intra in detalii ale violului, rebeliunii, comportamentului vulgar etc- aici ne intoarcem la cartile care forteaza limita, de care aminteste Stanescu in interventia lui din text (am totusi un minus si la Slavescu care in articolul pereche din Cotidianul, cel care discuta despre malleus maleficarum in literatura noastra, pune ultima carte a lui Cartarescu, De ce iubim femeile, la nocive; eu as spune: doar pentru cei putini la minte, nene Stanescule, doar pentru cei putini la minte...) Si eu vad aceste carti ca extrem de benefice: benefice pentru cititor pentru a-l scoate dintr-un monoton pana la urma nociv, benefice pentru noi generatii de scriitori care ar avea ca nu ar trebui sa existe limite in ceea ce priveste libertatea de exprimare (daca exista si critica libera, dupa cum ziceam si intr-un post al meu precedent)
Nu sunt de acord cu ceea ce spui despre Eminescu si eu sunt ultimul care sa cred in "Eminescu, poet national" si noi toti eminescieni in sinea nostra si asa mai departe. Tu cazi in extrema cealalta, stii cum e cu non-conformism vs. conformism. Uneori non-conformismul de ieri devine conformismul de azi si pozitiile se schimba, extremele ramanand aceleasi (persoane, institutitii, ce vrei). Sunt destui critici tineri care au inceput sa-l analizeze pe Eminescu din nou, ca la prima citire, sa vada daca vad ceea ce nu au vazut altii. Sunt unele lucruri noi in interpretare evident. Despre "overrated-ul" de care zici, nu e overrated decat in randul celor "putini la minte" sa ma repet. Daca il citesti cum trebuie si daca treci de la citirea a,b,c-ului pe care orice laymen ti le poate aminti (Luceafarul, Scrisoarea III, Sara pe Deal, etc), vei vedea un Eminescu care sper ca nu ti se va mai parea overrated. Sunt putin dezamagit de faptul ca insisti fara probe. Altfel, I am listening. Am mai scris un comentariu pe la inceputul anului, pe www.romanialibera.com, e la http://www.romanialibera.com/forum.php?nr=5695&an=2005&luna=1, ca sa vezi care e punctul meu de vedere si faptul ca nu ma incadrez nici in extrema laymen-ilor, dar nici in cea in care vad ca te cam inghesui, Dane. A iscat niste reactii isterice pentru multi, dar multi l-au si aprobat.
Ce mai zici tu. Ca ce sa facem, colaborationismul sau cel putin pasivitatea, erau necesar si ca s-ar impune circumstante atenuante (la Nichita Stanescu, Marin Sorescu si la altii). Give me a break, asta e si argumentul celor ce cred in "rezistenta prin cultura". Nu exista asa ceva, nimic nu e scuzabil, Goma o spune foarte clar si el are tot dreptul sa o spuna primul si cel mai raspicat. Putini au fost cei care au avut literatura de sertar la noi (nu Sorescu, nu Stanescu), care au practicat samizdatul, ceea ce se facea din greu in alta parte intre tarile satelit ale URSS si in URSS (mai ales!) si fara Goma si doi-trei altii (dar nu dintre cei foarte cunoscuti) am fi ramas de toata rusinea. Paul Goma a fost la un moment dat, si pentru multa vreme, singurul care a protestat deschis si nu a facut un secret din asta si nu i s-a putut intampla nimic pentru ca ar fi iesit cu scandal si imagine proasta in afara pentru regim (si altii au refuzat sa il sprijine sau macar sa se alature lui). Dar sunt multe detalii aici si inca nu am intrat in toate, Dane...Ceea ce am atins pana acum e suprafata (si tot e mai bine decat nimic)
Dane, daca e, orice incercare de a "clasifica" e periculoasa, deci ce ai dori, sa nu incerce nimeni? Exista un subiectivism inerent, dar asta il face si mai interesant, pentru ca aici avem de a face cu un domeniu unde prin definitie nu putem vorbi de obiectivitate- de asta trebuie lasata critica libera sa vedem fiecare ce parere are. Totul insa trebuie argumentat... si de multe ori nu este. Cat despre faptul ca articolul din Cotidianul e "trist", nu stiu ce ai vrut sa spui cu asta, eu gasesc si plusuri si minusuri dar a deriva "tristete" e totusi ceva ce nu reusesc. Vad mai multe puncte de vedere si ma bucur ca sunt mai multe. Trist ar fi sa fi fost intrebat doar H.R. Patapievici, "kierkegaard-ul nostru" (by the way, cand ma duc catre casa tocmai pe kirkegaardsvej trebuie sa ma plimb oleaca, ca tot vorbim de kirkegaard).
All in all, ma bucur ca discutam lucrurile astea si abia astept sa le punem in aplicare serios, cu articole si puncte de vedere argumentate.
Scris cam in graba, sper sa poti citi si printre randuri unde nu e clar complet. Nu am recitit.
Sebi
Atitudinea ta "nu exista asa ceva, nimic nu e scuzabil" pasivitate, (eu vorbeam de pasivitate si nu colaborationism, sunt doua chestii diferite chiar daca pentru tine ajung sa insemne acelasi lucru, nu sunt de acord cu idealismul tau aici) seamana foarte tare cu nonconformismul extrem de care ma acuzi la paragraful precedent. E simplu sa stai, sa te uiti si sa zici ca nu e scuzabil... foarte bine, e dreptul tau, dar o consider o atitudine extrema la fel de periculoasa. Stiu ce inseamna sa fii intelectual pe vremea comunismului. Am unul in familie pe care era sa-l salte Securitatea si in momentele alea poate ca incepi sa vezi lucrurile si altfel.
Cat despre Eminescu... imi spui ca nu aduc argumente in schimb tu nu spui cu care dintre cele x chestii pe care le-am zis despre el nu esti de acord. Si aduci ca argumet un link catre un articol in care scrie mai pe larg ce ai rezumat si tu intr-un paragraf, parte din lucrurile care le spui pspunandu-le si eu. Si daca vrei sa stii am fost si eu la olimpiade de romana, concursuri literare, concursuri de creatie literara, ba sa vezi ca am mai si castigat cate ceva pe ici pe colo, ba l-am mai si avut pe Eminescu ca si subect, ba m-am mai si chinuit un an intreg intr-a 10 sa il vad altfel decat mi-era zeificat la scoala, ba m-am scremut sa si fac "comentarii" originale sa vad lucruri noi la el si altfel decat au fost vazute pana acum. Probabil ti se pare si asta lipsit de argumente. Nu conteaza, era ca sa-ti puna in perspectiva lucrurile care le intelegi din ce zic eu despre Eminescu. Si cand o sa am timp si energie suficienta o sa fac o argumentatie pe larg a ceea ce spun, cu citate si extrem de documentata, dar nu intr-un blog in fata caruia petrec 10 minute pe zi.
Noapte buna,
Dan
Dane, remarca referitoare la olimpiade nu era pentru tine (doar ne cunoastem, n'est-ce pas, o olimpiada in plus sau una in minus, un premiu in plus sau unul in minus nu prea au nici o semnificatie in cazul de fata si in general, de altfel, mai ales daca ai lasat-o doar la olimpiade...) si de fapt nu ar fi trebuit sa fie deloc, era parte din acel mic fragment de forum pe care l-am scris acolo din inertie (si evidenmment, acolo a ramas). Nu amestecam personalia cu restul decat in caz absolut necesar :-). Eu m-am tinut departe de ea, sper.
Pasivitatea nu e nici ea scuzabila, Dane, oricat ai incerca sa-i gasesti scuze, ba i-as pune o doza de vina egala cu colaborationismul pentru ca aperi mai usor "pasivitatea" si deci e contagioasa rau. As putea spune multe aici de pe vremuri si de astazi, dar tocmai ziceam sa lasam personalia la o parte :-).
Propun atunci sa-i dam bice argumentat cum zici tu pe IMP sau in alte parti, cu argumentari serioase. Mihai Eminescu ne asteapta. Si nu i-am dat la o parte nici pe altii. Daca nu o facem noi, cine vrei sa o faca? Cei indoctrinati? In rest eu ma bucur si daca avem un meci pe cinste desi tare ma tem ca suntem de acord in cea mai mare masura si in loc sa ne caram pumni ne-om inbratisa (dar nu in stilul Liiceanu-Patapievici ie. te imbratisez, dragul meu kirkegaard roman- parafraza nu imi aduc aminte exact :-)). In rest, pentru cine-ar vrea, eu spun de la inceput: I don't want to be disagreed with, I want to be knocked down. Si e al naibii de dificil, asta va pot asigura :-).
Nu pot incheia fara a spune din nou ca nimic din ce e free speech nu e PERICULOS (vad ca ai o atractie speciala pentru termenul asta, cred ca frecventa cu care apare in interventiile tale e maxima :-)) cata vreme ai si partea cealalta a monedei, adica free criticism. Aici sunt in dezacord inclusiv cu politici ale tarilor unde am locuit si iau eg. doar Olanda pentru inceput unde Mein Kempf nu poate fi citita in locuri publice, nu poate fi vanduta absolut deloc, desi poti sa o ai acasa in biblioteca (sa nu mai spunem ca o gasesti peste tot pe internet, fully downloadable, asa am dat eu de ea prima data cand am inceput sa fiu curios). Aici e un debate enorm, recunosc ca exista si cons-uri la ce zic, dar ori mergi pe freedom of speech etc ori nu mergi, fara trepte intermediare si compromisuri de dragul imaginii...Ba eu as vinde Mein Kempf doar insotit de 10 carti care o fac harcea parcea si o analizeaza la sange etc, si ar avea mult mai mare efect decat cenzura per se. Asta e un lucru care imi place la mintile libere din SUA.
O zi buna si la mai mare,
Sebi
Daca am luat-o personal scuze, no harm intended.
De ce am zis periculos? Nu periculos ca atentat la dreptul de libera exprimare, nici vorba, departe de mine asa o idee. Am catalogat o parere extrema, sau pe care o consider "mult" prea categorica (acuma vreau sa las cat mai putin loc pentru interpretare pentru ca stii bine despre ce e vorba:))) drept periculoasa nu pentru a impune cenzura, ci periculoasa pentru ca odata ajuns in extrema respectiva debat-ul e complet denaturat. Pentru ca intr-un debat in care totul e exprimat atat de transant fara a lasa loc nici celei mai mici nuantari se ajunge de fapt la bataie intre principii care chiar nu foloseste absolut la nimic. In sensul asta am zis periculos, that's just it.
Mein Kampf e interzis si in Franta si stiu ce zici. Dar yet again, era vorba de altfel de periculos. Un periculos chiar sanatos. Si bineinteles fara a cadea in extrema cealalta, conform careia opiniile n-ar trebui sa fie exprimate raspicat. Departe de mine asemenea aberatie.
Si sincer nu caut scuze pasivitatii, caut explicare si caut a intelege pur si simplu. Ca unii sau altii folosesc pasivitatea ca o scuza pentru a masca un colaborationism sau faptul ca si-au gasit culcus bun si caldut la fund si ca nu-i doare decat sa se scoata, asta nu o exclud, dar pe mine tot ce ma intereseaza e mai intai sa inteleg si sa imi fac propria opinie si dupa aceea sa vad masura in care sa judec. Asta este un demers pur personal care nu merge tot timpul dar ma straduiesc.
Dan
Anyway, sa-i pun punct aici si sa trecem serios la treaba pe cele enumerate si pe altele, in alta parte: nu e vorba de harm or no harm, e vorba ca intr-o dezbatere esti la extrema dura daca e nevoie sa intri in personalia pentru a-ti sustine un punct de vedere in loc sa il argumentezi logic si rational (sau din punct de vedere al gusturilor tale, asta ar fi cam maxim allowed personal details :-)). Altfel intram in chestii subiective si mai mult de vanitate decat altceva (daca ar fi fost cu harm, e bine ca eu m-am abtinut, that is).
De acord cu ce zici in rest, adica ce ziceam si eu anterior, trebuie sa permitem nuantari si chiar ar fi cazul ca cineva sa fie devil's advocate doar sa vedem daca rezista argumentul. Am deja o parere clara (si formata dupa ceva brainstorming) in ceea ce priveste etica vs. estetica in cultura, dar asta nu inseamna ca nu voi asculta oricand alte opinii si ca nu exista o probabilite epsilon (tinzand totusi catre 0) sa-mi modific esential standpoint-ul. Pana la urma au incercat si altii, inaintea mea, de pilda echinoxistii nostri clujeni, unele nume remarcabile intre ei de altfel, dar pierduti pe undeva, nu stiu unde, astazi.
A si lapsus calami-ul pe care l-ai corectat tu diplomatic, era intr-adevar Kampf, nu Kempf...Merci.
Periculos da sanatos sa fie!
Sebi
Post a Comment
<< Home