Au incurcat Boierii Mintii procesul comunismului?
O interesanta perspectiva asupra Boierilor Mintii (dintr-un ziar din Tirgu Mures).
Din păcate, ideea unui "proces al comunismului" n-a fost îmbrăţişată niciodată de către grupurile sociale formale, fiind susţinută sau atacată doar din perspectiva a ceea ce Sorin Adam Matei definea a fi ?grupurile de prestigiu?. Liantul fundamental al grupului de prestigiu este carisma. Participarea şi recunoaşterea participării la un astfel de grup anulează identitatea subiectului, în favoarea identităţii de grup şi tocmai acest proces, cu totul normal pentru grupările carismatice, a fost modalitatea prin care s-a pus un fel de surdină anticomunismului românesc. O problemă generală a societăţii noastre (raportarea la comunism) a fost interpretată ca fiind o chestiune de grup carismatic. Mai mult, persoane aparţinând acestor grupuri carismatice au beneficiat şi de un rol formal, primind diverse responsabilităţi sociale, uneori bine retribuite, fapt care le-a subminat caracteristica carismatică, fără a le conferi greutatea specifică, de pe urma funcţiei dobândite. La fel de adevărat este că mai toţi corifeii acestei lumi a prestigiului au obţinut rezultate manageriale mai mult decât modeste, atunci când au fost puşi într-o anume funcţie... Astfel, din problemă de majoră dezbatere, anticomunismul a ajuns simplă etichetă pentru anumite grupuri de prestigiu ale culturii române.
posted by SAM @ 12/30/2005 10:24:00 PM
5 Comments:
Articolul lui Cornel Groza e interesant dar concluzia se poate generaliza: in mai toate functiile publice numirile s-au facut (si din pacate continua sa se faca) pe baza "retelelor" (in functiile "inalte" pe baza grupurilor "de prestigiu", "de imagine") si in foarte putine cazuri pe baza COMPETENTEI (cum romanul verde nu ataseaza prea mare importanta competentzei- lucru vazut si in sondajele pentru alegerea celor 10 pentru Romania- nu a fost foarte greu sa se ignore aceasta dimensiune). Urmarile s-au vazut de fiecare data (in cazurile "fericite" respectivii au demisionat dupa o vreme in care nu au facut absolut nimic, invocand tot felul de motive aparent fara legatura cu non-competenta: caz de boala, probleme de familie, de "principii", de "nu mai vreau sa fiu ghiseu" s.a.m.d; in cele "nefericite" (sau fericite pentru toti ceilalti in afara de ei insisi) fortati de opinia publica din cauza imenselor prostii facute sau a pasivitatii extreme, care au ajuns sa bata la ochi). Intre altele autorul pune corect punctul pe i in cazul particular al procesului comunismului, unde pana astazi - absolut ridicol- lucrurile au stagnat sau uneori chiar au regresat- desi au existat oameni cunoscuti care au cerut in continuu condamnarea comunismului de multa vreme, ex: Goma sau Tismaneanu (sau cu intermitente (condamnabil), Doina Cornea). Trist este ca presedinti (de paie, pana la urma, sau cu interese contrare) precum Constantinescu sau Basescu- de la care s-ar fi asteptat acest lucru- au ingropat subiectul sau l-au amanat, astfel incat pana peste vreun alt deceniu (sau cel putin cei 5 ani care vor completa "profetia" lui Brucan) nu vom mai auzi nimic despre el. E de-a dreptul aberant. Numai la noi au ajuns bufonii sa traga sforile si sa ne faca de ras pe toti.
Poate ca trebuie sa treaca toate generatiile care inca au trait comunismul in Romania ca sa devina ceva complet uitat si arhaic pentru a exista un adevarat proces al comunismului la nivelul intregii populatii. (Bineinteles ca nu-mi doresc asta, dar...) La nivel individual exista deja, Tismaneanu e unul dintre exemple, care a publicat o carte extrem de interesanta si onesta despre istoria politica a comunismului romanesc, "Stalinism pentru eternitate".
Stiu ca sunt cam pe langa, dar vreau sa il acuz pe domnul Sorin Adam Matei ca mi-a furat ideile (:D) in cartea sa "Boierii mintii". Nu am citit-o, ca am fost cam dezinteresat in ultimul timp, dar recenziile chir m-au intrigat.
Cu alte cuvinte, aceleasi lucriri le spun si eu de vreo 2 ani (diferenta e ca pe mine nu ma asculta si nu ma citeste nimeni).
"Avanta la lecture", pot spune spatiul cultural romanesc a fost confiscat de catre "grupul baietilor de la Humanitas". In afara de ei , nu mai exista nimei. Deja, Patapievici se incadreaza, din punctul meu de vedere, in "cultura industriala" a lui Adorno, mai nou e trendy sa citesti Patapievici sau cartarescu, e cool, ai si tu prestanta. Pe cand altii tot asteapta sa fie confirmati, iar daca nu gasesti un "baron cultural" care sa te laude, esti mort. Vulgarizand, daca Manolescu, Liiceanu, sau Patapievici iti spun ca esti mediocru, apoi mediocru ramai, poti sa fii tu un al doilea Hayek sau Lyotard.
Probabil o sa revin cu o recenzie, dupa ce citesc si eu cartea.
PS Am inceput sa fiu interesat de ideologie culturala dupa ce am citit polemica decalnsata in jurul "Jurnalului" lui Mihai Sebastian. Mi-a placut foarte mult argumentatia lui George Voicu. Din punctul meu de vedere (cel al unui ignorant dealtfel) schema e asta "legionarism -> Constantin Noica -> Scoala de la Paltinis = "intelectualii romani".
Ideea boierilor mintii nu era tocmai aceea ca maestrii cintareti ai culturii romane, Liiceanu, Patapievici, Plesu, ii blocheaza pe alti cu buna stiinta. Desi e adevarat ca ei au ocupat un loc central in cultura pe un model genetic feudal, unde ce e important e apartenenta la un grup, nu valoarea in sine, ei nu vad si nu sunt constienti de acest lucru. Mai mult, piata, care ei spun ca ii valideaza, a fost de la bun inceput viciata prin dominarea ei de "marii oamenii ai culturii romane." Aici este marea problema. Vezi articolele de pe aceasta pagina , mai ales "Ce nu stie imparatul," sau articolul "Pentru o clasa de mijloc a spiritului din Observatorul cultural, ce descriu procesul in mai mult detaliu decit am facut-o in carte.
Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este atitudinea celor de la Humanitas. La un curs (de social-democratie), tinut de un profesor mai "social-democrat", intelegi tu, a venit vorba despre cei care s-au impotrivit proiectului lui Carol al II-lea (o noua Constitutie, un singur partid BND, organizare corporatista a parlamentului etc...). Concluzia a fos ca nimeni nu a cracnit la ceea ce avrut Carol sa realizeze cu exceptia a doua persoane. Petre Constantinescu Iasi si Tudor Bugnariu. Se stie ca acestia erau comunisti ferventi si exponenti de marca ai ilegalismului PCdR. Tudor Bugnariu a fost profesor in timpul comunismului si s-a casatorit cu Dorli Blaga. Dupa moartea acestuia, Dorli Blaga a daruit memoriile sotului editurii Humanitas. Intrebarea este de ce Gabriel Liiceanu nu publica aceste memorii? Stelian Tanase a scris "Clientii lu' tanti Varvara", o carte ebsolut fascinanta, din documente de arhiva. Ori, memoriile lui Tudor Bugnariu sunt un inestimabil izvor de date referitaore la o perioada inca foarte confuza. Oare as gresi daca l-as suspecta pe Liiceanu ca nu doreste sa publice aceste memorii din simplul motiv ca s-ar descoperii ca nu toti comunistii au fost rai?, sau ca in timp ce membrii marcanti ai culturii romanesti din acea perioada (1933-1945)au subscris tacit la planurile de demolare a democratiei romanesti de catre Carol al II-lea, comunisti stgmatizati precum Constantinescu-Iasi si Tudor Bugnariu au avut curajul sa se opuna?
(acelasi anonymous)
PS. Am citi Omul recent si am facut o comparatie cu Turnirul Khazar al lui Andrei Cornea. Diferentele sunt majore. "Deconstructia" postmodernismului se face mult mai convingator cu argumentele filosofice ale lui Platon decat cu intuitie matematica. Parerea mea.
Post a Comment
<< Home