Puiu, dupa Caranfil
De acord cu Sorin, filme de actualitate s-au mai facut la noi si inainte de '89 - si filme de mare succes la public, cum a fost "Buletin de Bucuresti". Si dupa '89 au fost incercari, dar vedeam, de regula, o Romanie grotesca, cu portrete grosiere, cu reprezentari mai mereu exagerate - prea multa mizerie, prea multa promiscuitate, prea multa caricatura. Dar problemele cele mai mari ale cinematografului romanesc sint scenariile proaste, cu dialoguri artificiale, si jocul teatral al actorilor, mai obisnuiti cu scena decit cu platoul. Probleme care se rezolva cu scriitori buni si cu regizori buni, care sa stie sa ceara interpretilor sa vorbeasca la fel ca in viatza, nu ca pe scena. Primul dintre ei, inainte de Puiu, e Nae Caranfil, autor al unor filme ca "Asfalt Tango", "E pericoloso sporgersi" sau "Filantropica". Am prieteni care baga in fiecare conversatie cite un citat din "Filantropica", intr-atit de memorabile sint replicile din film. Un alt film de actualitate destul de realist e filmul de debut al lui Radu Muntean, "Furia", din 2002. "Moartea domnului Lazarescu" are toate sansele sa repete succesul "Filantropicii". Chiar daca este mai putin comercial, e, totusi, mai realist. "Filantropica" spunea o poveste frumoasa, spectaculoasa, haioasa, dar putin credibila. "Lazarescu" e o poveste reala, de la inceput, pina la sfirsit, iar replicile sint rupte din viatza. Ia serviti de aici trei replici care or sa faca cariera (vorbeste doctorul Breslasu, de la tomograf, interpretat de Mihai Bratila): > "Il duci la Filaret sa-l opereze, sa poata sa mearga linistit acasa sa moara de cancer" > "Ii dai o poza la pateu si una la mansarda" (tomografie la ficat si la cap) > "Du-l repede la neurochirurgie, sa-i dea gaura-n cap cu bormashina".

0 Comments:
Post a Comment
<< Home