Liiceanu la "Observatorul cultural"
Dupa debarcarea lui IB Lefter, Observatorul Cultural se afla in plina campanie de ocupare a ceea ce coordonatorii sai cred ca este centrul politic al spatiului cultural din Ro. Asa se explica, poate, interviurile cu Liiceanu si Plesu publicate in aceasta revista recent. Ovidiu Simonca l-a intrebat de curind pe Liiceanu niste chestii de bun simt, cum ar fi sa explice iesirea sa impotriva lui Marino sau situatia financiara a editurii Humanitas. Cind vine vorba insa de pozitia structurala a lui Liiceanu si a prietenilor sai in cultura romana, Simonca, care e destul de combativ in alte situatii, ii serveste lui Liiceanu citeva mingi la fileu. Ca ca un vel-clucer, tronind peste camara de bucate a culturii romane, Liiceanu impartaseste cu oaspetele sau aceasta imagine despre sine:
Pentru asta trebuie sa fiu atacat? ... Pentru ca am ajutat studenti sa plece cu burse in toata lumea? Pentru ca am dat burse din banii editurii? Pentru ca am selectat o elita de doctoranzi si le-am publicat lucrarile?Cea mai buna pasa, din punctul de vedere al lui Liiceanu, a fost insa intrebarea: "Sunteti un boier al mintii?". Liiceanu se lanseaza in obisnuitul sau stil aluziv, fixat pe complotul "comunistilor" care, cum striga Buduca la un moment dat in anii 80, intr-o criza de panica sociala, vor sa "ii fure capul."
De ce, m-am intrebat, trebuie cautate explicatii impure si sofisticate (grupuri, acaparari, monopoluri), pentru ceva care nu punea in joc decit generozitate si satisfactia descoperirii si promovarii unei valori? Si de ce aceasta eterna ura (de sorginte comunista) impotriva elitelor (deschise)? [Teoria asta are in ea] un iz proletar de tipul 'zdrobiti boierii mintii'. In spatele aerului nevinovat-academic statea la pinda linsajul. Prin consecintele ei ultime, programa ura. Faptul ca oferea o explicatie comoda pentru esecurile tuturor grabitilor ahtiati de putina celebritate si invidiosi pe cei care o dobindisera recent (vezi Patapievici) a facut ca o mica bataie de cimpi, plimbata din gura in gura, sa capete autoritate. Va marturisesc ca m-am saturat sa aud prostii care prind prin repetitie.Ca un jurnalist cu verva Simonca ar fi putut opri un astfel de verbiaj cu intrebari de bun simt: de unde pina unde e Matei, una dintre victimele directe ale securitatii, anchetat si arestat in 1988, comunist?
posted by SAM @ 1/20/2006 03:22:00 PM
6 Comments:
cu siguranta o sa urmeze un interviu cu sam. formatul observatorului este tocmai acela de a pendula intre ambii versanti.
Nimic din interviu nu surprinde- Liiceanu se hraneste cu ultimele firimituri ale gloriilor trecute, se scufunda in megalomanie pe zi ce trece si in ritmul asta nu va mai conta in curand (exceptand aplauzele primite pentru numarul de clown manios pentru care nu trebuie sa se pregateasca prea mult). Interviurile acestea a la Simonca ar trebui practicate si de altii. Aceasta "cultura a dialogului" ar trebui promovata la noi. In particular sunt ocazii pentru ca unii ca Liiceanu sa isi dea singuri cu firma in cap, nu trebuie decat sa fie incurajati sa-si spuna pasul. Situatia e oarecum similara celei redate in "Good Night, and Good Luck", unde senatorul de Wisconsin se bate singur, prin propriile interventii, discursuri, reactii, inregistrate si prezentate necenzurat lumii prin CBS. As spune ca la Liiceanu dictonul "daca taceai, filozof ramaneai" e mult mai valabil decat la altii (chiar comparat cu ceilalti membrii ai grupului asociat).
In rest, din multele gafe prezente in raspunsurile sale, as selecta una care imi place in mod deosebit fiindca "nici in ruptul capului" nu poate domnul Liiceanu sa inteleaga: "Ce n-am putut sa inteleg in ruptul capului este cum poate un "grup de prestigiu" sa domine o economie de piata altfel decat prin valoarea membrilor care alcatuiesc "grupul". Ma mira faptul ca directorul Humanitas nu are idee despre functionalitatea "economiei de piata" a culturii din Romania. Cat despre calificativul "de prestigiu" atribuit acestor grupuri, si acum mi se pare foarte neinspirat ales de Sorin: sunt "grupuri de influenta". Altfel Liiceanu asociaza ad literam "prestigiul" din sintagma cu "valoarea" (nu ar fi o misinterpretare singulara in contextul de fata- singur spune de altfel ca a jubilat initial cand doar a auzit ca a fost facut "boier" de catre cineva-Sorine, ai ratat sa fii imbratisat cu drag si numit Weberul Romaniei, a doua innobilare dupa cea a Kierkegaardului mioritic) Prestigiul lor, cel care a fost, e in cadere libera, cu toate ca inca se tin de el si cu dintii.
Iar ce mi se pare absolut ilar e ca Liiceanu si acum crede in complotul proletarilor care vor sa ii fure feuda. Probabil a sarit peste capitolul "competitie" din cursul de economie de piata pe care a vrut sa dea de inteles ca l-a absolvit. LOL
SAM, cred ca poti da o replica cu mai mult merit 'acuzatiilor' d-lui Liiceanu decat sa spui ca ai fost o victima a Securitatii.
Pe de alta parte, Simonca clarifica intr-o masura limitata si motivul lipsei de combativitate din partea domniei sale - vezi nota sa de la sfarsitul celei de-a doua parti a interviului.
Cum am spus-o si cu alte ocazii, 'boierii mintii' mi se pare a fi o metafora adecvata pentru comportamentul elitelor culturale din Romania. Ramane in sarcina fiecaruia sa cantareasca meritele argumentelor de pe piata de idei a Romaniei post-89.
Cu bine,
peromaneste
Peromaneste,
Acuzatia mi se pare foarte grava si se adreseaza intentiilor, nu argumentelor in sine. Afirmatia trebuia facuta. Cit despre modul in care vad eu chestiunea, divortat de persoana mea, vezi acest articol din OBSCULT.
Legartura de mai sus nu functioneaza, articolul poate fi gasit aici:
http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=14542
SAM,
Din moment ce ai aruncat cu piatra'n boierimea culturala romaneasca, te mai mira natura (contra-)atacului?
Pe de alta parte, argumentul cum ca erai pe nasoale cu 'secu' nu darama argumentul lui Liiceanu ca atacul tau ar fi venit din stanga. Pe de-o parte actiunile 'secu' la timpul acela nu-s cel mai bun indicator al orientarii intelectuale/ideologice ale cuiva, iar pe de alta parte povestea cu Gherea si mai ales grija de felul in care simt cei nu tocmai 'geniali' in Romania pot fi construite ca argumente de stanga.
Problema care o vad cu etichetele astea, schimbate pe piata libera a ideilor, este ca de la un nivel intelectual incolo nu au decat valoare de PR. Problema si mai mare o vad cu clasa intelectuala romaneasca: Inainte de '89 si-au conservat bilogia; Dupa '89 si-au conservat ierarhia. Ori, in momentul deschiderii noastre catre afara, acel 'afara' la care inainte numai putini alesi aveau acces, s-a putut constata in multe cazuri adevarata natura a Vrajitorului din Oz. Speranta culturii romane universale este ca abia acum, cand noile elite au acces liber la culturile lumii, se poate forma un intelectual mai aproape de forma completa - si-i poate cineva inchipui pe Eminescu, Cioran, Eliade, Culianu fara accesul direct al acestora la culturile lumii? Nu spun mare lucru de dimensiunea morala a noii generatii, ea fiind oricum supusa la mult mai putine incercari decat cele imediat antemergatoare. Cu tristete, pot spune numai ca n-au fost destui care sa infrunte fostul regim pe fata si asta nu numai in detrimentul moralei noastre ca neam, ci si universalitatii culturii noastre contemporane...
Post a Comment
<< Home