Codul care ne trebuie
Cum poti sa recunosti un roman pe Aeroportul JFK din New York? E de obicei langa cele mai mari doua valize de pe tot aeroportul.
Bancul, care le-a dat multa vreme romanilor stabiliti in America o senzatie de acru in cerul gurii, s-ar putea sa nu mai fie de actualitate. Romanii nu mai ies din magazinele ?orice costa doar un dolar? ca si cum ar tara dupa ei un urias magnet. Si totusi, ei tot pot fi recunoscuti de la o posta in America. Mi-a dat seama de lucrul asta pe propria piele. Acum cateva zile m-am dus la supermagazin. Ca de obicei, la cei sapte ani ai lui, curiozitatea baiatului meu, Justin, e mai mare decat grija mea pentru el. Undeva, intre stalurile cu legume si acvariile cu raci, a disparut. M-am invartit o vreme, murmurand ceva in barba. Apoi am inceput sa-l chem, pe un ton normal, dar mai retinut. ?Justin!? ?Justin!? Nimic. Am ridicat atunci vocea 10 decibeli, intr-o strigare putin peste normal, dar nu cine stie ce (dupa masura mea). ?Justin!? Pughibala, vorba lui Creanga, nicaieri. In schimb, 10 perechi de ochi s-au indreptat asupra mea. Mi-am inghitit imediat urmatoarea chemare. Uitasem. O voce ridicata public inseamna in America un pericol grav si iminent sau o persoana deranjata psihic. Vocea ridicata constant face parte insa din tonalitatea normala a limbii romane. E o reminiscenta, probabil, si a originilor pastorale, unde ?Huo boala!? era o modalitate de a tine pielea vitei intacta pentru alte intrebuintari. Strigatul public denota insa si un anumit set de valori. Romanii sunt galagiosi mai ales in discutii. O fac pentru ca ei cred ca interlocutorii sunt incapabili sa inteleaga ce spun. Convorbirile sunt emfatice prin definitie. Partenerii se intrerup unul pe altul. Nu prea exista, de fapt, dialoguri, ci serii, mai mult sau mai putin paralele, de monologuri. O remarca chiar celebrul scriitor de origine romana Andrei Codrescu, care spunea ca i-au trebuit cam zece ani dupa ce s-a mutat in America sa nu discute cu altii ca si cum ar fi fost gata sa sara la bataie. In subsidiar, mai trebuie spus ca mai toate schimburile de vederi incep cu ?stai sa-ti explic....?. Sau cu ?nu?. (Un studiu pe care-l am in desfasurare imi spune ca ?nu? este unul dintre cuvintele cel mai des folosit in limbajul scris romanesc. Romana are, se pare, o vocatie retorica ?negativa?). In fine, romanii sunt zgomotosi pentru ca au pareri. Despre orice. Un jurnalist american s-a pierdut o data in Bucuresti. Zece trecatori au sarit sa-l ajute. Niciunul dintre cei zece, remarca el, nu stia unde e locul unde trebuia sa ajunga, dar fiecare avea o parere! Vorbeam saptamana trecuta despre faptul ca romanii sunt innebuniti dupa coduri si mistere. Recent, s-au apucat sa traduca Biblia din limba greaca pentru a recupera misterul pierdut al crestinismului. Cred ca specialistii locali ar trebui sa piarda mai putin timp traducand sfintele scripturi si mai mult asupra traducerii misterelor codului bunelor maniere.
Din EVZ
posted by SAM @ 2/17/2006 03:50:00 AM
4 Comments:
Stimate dle Matei,
Imi pare ca nici dumneavoastra nu sunteti departe de aceia pe care ii botezati boierii mintii. Utilizati cam aceiasi tropi, dar in cazul dumneavoastra intr-un registru literar mai bolovanos.
Se poate vorbi despre un popor ca si cand ar fi o entitate inzestratata cu comportamente?
Cred ca atitudinea dumneavoastra de critic etnic, de monitor al poporului roman (monitor in sensul in care erau monitori elevii din anii mai vechi de liceu in internatele de pe vremeuri)nu poate fi motivata nici in sine si nici macar de faptul ca traiti in America.
Toate cele bune,
Diferenta dintre mine si "boierii mintii" este ca eu vad in primul rind barna din ochiul meu. Paiele din ochiul altora le las pe seama lor.
"Romanii sunt galagiosi mai ales in discutii".
- Dar atunci italienii CUM sunt? Sau "toti de la Râm ne tragem"?
- Eu cred ca e vorba de stereotipii. Doar atat.
era problema amicului ca discuta mai mult tipind; mde, cine stie de unde se trage
Post a Comment
<< Home