Mihaies vs. Ianosi
O noua aventura in centrul careia sa afla Mircea Mihaies. El il ataca, intr-un mod dur si personal, pe Ion Ianosi, fost profesor de estetica si activist al CC al PCR in anii 50-60. Acesta nu si-ar fi facut autocritica si in plus ii sprijina pe criticii noicismului local de azi (Adrian Paul Iliescu). Atacurile au aparut in trei articole 1, 2, 3. Ovidiu Simonca ii iau un interviu lui Ianosi, in care oaspetele isi recunoaste implicarea in aparatul comunist stalinist. Se declara, in continuare, de stinga si nu are mari regrete fata de aceasta optiune. Epurarea din 1958, careia i-au cazut victime Noica si amicii, spune Ianosi, i-ar fi ajuns la urechi ca un vuiet indepartat si nu se simte vinovat fata de nimeni. Interesante sunt modul in care Ianosi explica relatiile sale cu Noica, Iliescu si Mihaes si marturisirea ca a jucat un rol important in publicare volumelor esentiale ale miscarii paltinisene din Romania.
In anii ?70-?80, dvs. erati solicitat sa intocmiti referate pentru carti care nu se stia daca sa fie aprobate pentru publicare sau respinse. De ce prezentati o asemenea incredere, de ce erati dvs. solicitat pentru intocmirea referatelor?
Cartile ajungeau la Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste. Cei de la acel Consiliu aveau nevoie sa se acopere, ca sa dea drumul la carti cu anumite probleme. Mai ales cei de la Editura Cartea Romaneasca aveau incredere in mine ca pot argumenta despre o carte cit este de valoroasa si ca pot spune ca nu are implicatii politice nedorite. Mi-au cerut referate despre Noica, despre Liiceanu, despre Plesu, in sfirsit, au fost multe carti, Noica mi-a fost foarte recunoscator, mi-a scris si scrisori in acest sens, eu l-am pretuit mult pe Noica. intr-o polemica iscata impotriva lui Noica, eu i-am luat apararea. Fusese admonestat in Era socialista si eu i-am luat apararea in Romania literara.
Sa nu trecem asa usor peste cartile aparute si cu ajutorul dvs. Ce carti ati sustinut?
Jurnalul de la Paltinis si Epistolarul de Gabriel Liiceanu, Vina tragica de Ileana Malancioiu, Minima moralia de Andrei Plesu, Drumul la zid de Nicolae Breban, Expresivitate involuntara de Eugen Negrici, Eseuri de Emil Cioran, Impostorul de Alexandru Sever, Culturi eleate si culturi heracleitice de Anton Dumitriu etc. Mi-am asumat acest rol in varii situatii, imi pare rau ca nu exista o arhiva la Cartea Romaneasca, pentru ca am gasi mult mai multe carti care au aparut datorita referatelor mele. Era o coniventa intre editura si unii autori. Editura dorea sa scoata cartile si redactorii ma chemau si-mi ziceau sa-i ajut. Si eu doream ca acele carti sa apara. Chiar si unii de la Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste aveau un nemarturisit interes sa publice acele carti, dar sa fie acoperiti. Asa ca aveam o anume tehnica de scriere a referatelor, care slujea si Consiliului, dar si autorilor. De exemplu, cind am dat referatul la Epistolar, Gabriel Liiceanu, fost student si doctorand de-al meu, a zis sa fac din referat un text, sa-l includa in Epistolar. Acel text a aparut in Epistolar si l-am republicat, adaugindu-i inca o scrisoare, intr-o carte a mea din 1989, Optiuni.
Domnule Ianosi, as fi tentat sa-mi scot palaria pentru cum ati vorbit pina acum.
Nu trebuie sa va scoateti palaria. Este vorba de o viata grea, cu foarte multe momente dificile, in care cred ca am avut si noroc, in unele situatii.
De ce credeti ca v-a atacat Mircea Mihaies? De ce credeti ca a spus sa renuntati la ?nerusinare si la nesimtire??
El spune mai mult. Spune ca nu cere, de pilda, sa mi se ia pensia. Dar cum ar putea sa ceara sa mi se ia pensia? Eu am dobindit pensia, ca orice cetatean, pe baza muncii de 50 de ani la facultate. in ce calitate ar putea sa ceara sa mi se ia pensia? Am fost extrem de mirat si socat de aceste trei articole (oare va fi un intreg serial?). Si am inceput sa ma intreb: de ce oamenii au doua fete? Mircea Mihaies se ocupa de cultura anglo-saxona si eu ii citesc cu interes acele articole sau carti. Pe de alta parte, vine si spune ca nu cere sa mi se ia pensia. inca un exemplu: un foarte bun profesionist in studii biblice, Cristian Badilita, pe care il stimez foarte mult pentru editia Septuaginta, publica cite un articol care nu concorda in nici un fel, prin violenta, cu aceasta atitudine de carturar crestin. in cazul lui Mircea Mihaies, omul nu-mi cunoaste in detaliu nici viata, nici munca, i s-a nazarit o chestiune prin ricoseu, cred eu. El viza, de fapt, pe altcineva, si atunci si-a abatut furia asupra mea
.
posted by SAM @ 3/01/2006 05:58:00 AM
4 Comments:
Interesant interviul cu Ianosi, Simonca continua sa isi faca treaba ok (cu toate ca ar putea pune mai multe intrebari directe si transante). Nu sunt de acord cu Ianosi in multe locuri, in particular mult prea usor si superficial e tratat comunismul (imi aduce oarecum aminte de atitudinea similara a dlui Buzura, cel "impaciuitor"). Chiar pasivitatea (ori in cazul de fata e vorba de mult mai mult) tot condamnabila ramane. Faptul ca sunt extrem de putini aceia care au traversat granita pasivitatii (implicit, nefiind vreodata activisti de partea cealalta) si au fost activi de partea ratiunii, nu poate fi interpretat drept circumstanta atenuanta (la fel cum participarea, fie ea bazata pe naivitate temporara- aparent una dintre scuzele invocate in cazul de fata-, nu este scuzabila). Un prim pas este insa recunoasterea erorilor (cu toate ca eu nu mi-as scoate neaparat palaria pentru asta ca Simonca...)
Pe de alta parte insa, Mihaies ramane un bufon (cu o "aiureala" completa in minte, vorba lui Ianosi), care si-a facut o ocupatie din popularizarea atacului la persoana in articolele sale (cu insistente raspunsuri pe acelasi calapod la criticile care urmeaza in mod inevitabil acestor articole and so on...), altfel insipide. Nu bufonii sunt cei care ar trebui sa acuze pentru ca nu capacitatea necesara (ce sa mai vorbim de tact). Un frustrat care se manifesta periodic prin- scuzati- ragaieli- in diverse publicatii, acuzand neinformat in dreapta si in stanga pe toti cei pe care ii casuna (retelele in care dumnealui e infiltrat trebuie ca sunt foarte eficiente din moment ce i se mai ofera ample spatii editoriale in acest scop- sunt in particular foarte mirat de faptul ca e columnist la Cotidianul, totusi in ziar care s-a reformat si- mai putin in ceea ce priveste spatiul acordat bufonilor- chiar progreseaza). Probabil i se da prea multe atentie- after all, dumnealui din asta traieste, ar crapa de oftica altfel. Cu rezerva ca inca are o functie publica cu oarecare discretie decizionala, care implica si responsabilitati (si aici lucrurile nu pot fi ignorate). Ori domnul Mihaies nu cunoaste si nu prea da de inteles ca ar fi interesat sa invete sensul acestui cuvant ("responsabilitati"), continuand in acelasi timp sa tina cu dintii de postul respectiv, desi in mod logic ar trebui sa se simta mult mai in largul lui liber de asemenea constrangeri. De ce sa-l mai constrangem deci pe domnul Mihaies, dati-i verde la exercitarea hobby-ului sau dintotdeauna, e loc si de bufoni.
Sunt cateva lucruri esentiale pe care Mihaies nu le pricepe. (1) Unul ar fi ca nu se poate compara intre Eliade, Cioran, Noica si Ianosi (si de aici, extrapolat intre fascism si comunism...) dintr-un motiv simplu: primii sunt idoli ai culturii romane si ghideaza vietile personale ale diversilor tineri studiosi, pe cand despre Ianosi nu prea a auzit publicul larg. A existat vreun cult Ianosi?! Si-au pus tineri fanatici prin mansarde postere cu Ianosi, la care sa priveasca languros in timp ce "boicotau istoria". Ma indoiesc. (2) Apoi mai e un lucru, de nuanta, care ii scapa lui Mihaies - primii nu numai ca au fost opera unui cult postmortem dar si-au construit din timpul vietii cariere egoiste si egocentrice, in care ceilalti nu prea contau, decat ca adulatori sau elevi silitori ai figurilor lor geniale. Or, aflam ca Ianosi a ajutat oameni (mai exista undeva o marturie a Ilenei Malancioiu in ceea ce priveste calitatea lui Ianosi), tocmai dintr-o pozitie din care era mai usor sa tai si sa spanzuri - lucru care nu tine, desigur, de orientarea sa marxist-comunista sau de pozitia sa in aparatul comunist din anii 50-60, ci de pura lui calitate umana... (3) In ceea ce priveste sintagma pe care Cosasu i-o aplica lui Mihaies, "comunisto-fascist", trebuie spus ca ea e posibila si logic si ideologic, si descrie persoane catusi de putin oximoronice precum Vadim, Paunescu sau Ceausescu...
Stiti daca articolul lui Cosasu a fost publicat pe net?
Da- si pe mine m-ar interesa articolul care l-a infuriat chiar asa pe Mihaies ( aparent venind de la cineva pe care Mihaies nu il considera de aruncat la groapa de gunoi, oier etc- mare minune...) Inca nu am dat de el.
Post a Comment
<< Home