Extremismul ca o forma de alcoolism
Revista Altitudini, fondata de IB Lefter si redactata de el si V Protopescu, are un sit propriu. Pe el apare si articolul meu despre Tratamentul Extremismului (similar cu cel al acoolismului)
Revista Altitudini, fondata de IB Lefter si redactata de el si V Protopescu, are un sit propriu. Pe el apare si articolul meu despre Tratamentul Extremismului (similar cu cel al acoolismului)
3 Comments:
Parelela intra extremism si alcoolism e interesanta dar raman agnostic in ceea ce priveste relevanta (si utilitatea) ei. Incerc sa imi motivez scepticismul in cele ce urmeaza.
Alcoolismul poate fi combatut printr-un algoritm structurat pe X pasi "terapie de grup" pentru ca un astfel de algorim exista (nefiind neaparat unic)- etapele algoritmului avand rolul de a te ajuta sa intelegi (progresiv) ca ai o dependenta. Dupa constientizarea starii, cura fizica poate incepe. De notat termenul "dependenta" deocamdata pentru ca il voi folosi in argumentul final.
Pe de alta parte extremismul constituie o alegere pe care o faci voluntar si asupra careia esti tot timpul in control. Constientizarea actului, so to speak, a fost deci realizata o data cu alegerea. Excludem de aici cazuri patologice, de nebunie (ad literam; nu mai intram in limbaj tehnic medical/psihiatric) unde nu mai poate fi vorba de extremism. Aici fac o mica digresiune, desigur nebunia ar putea fi invocata de adevaratii extremisti in eventualitatea compararii in fata unui complet de judecata, vezi si cazul unui celebru criminal nazist (nu sunt sigur ca a fost doar unul) care a invocat solipsismul (ego solus ego sum...). Dar revenind: extremismul este deci o optiune deliberata. Notam termenul "deliberata".
Avem deci termenii "dependenta" si "deliberata" si ii vom utiliza in completarea si concluzia argumentului. Pentru ca analogia alcoolism- extremism sa fie valabila ar trebui sa putem deci vorbi de "dependente deliberate". Desigur in registru figurativ putem vorbi de dependenta de iubirea persoanei cutare, de dependenta de internet etc, ceea ce ar fi pana la urma acte deliberate. Aici ne referim insa la sensul propriu al termenului (fara sa mai intram in detalii, vezi contextul alcoolismului), dependenta fiind deci deci involuntara,neintentionata,"nedeliberata".
Avem asadar o falsa concordanta intre cele doua fenomene discutate si prin urmare masurile propuse pentru rezolvarea unuia nu sunt in mod necesar aplicabile celuilalt sau portabile in general.
Scopul lui Sorin e evident printre randuri- mi se pare insa ca mijloacele propuse pentru atingerea lui sunt total nepotrivite. Conjecturez ca nu exista un algoritm aplicabil atitudinilor deliberate, gen extremism, care sa nu faca uz de (diverse) masuri punitive (in cazul algoritmului AA demonstratia urmeaza natural argumentelor de mai sus). De dorit ar fi desigur ca aceste masuri sa fie indeajuns de serioase si credibile incat sa determine profilaxia extremismului si nu doar sa pedepseasca eventualele consecinte dezastruoase ale acestuia.
Sebi, eu cred ca dezacordul tau se bazeaza pe interpretarea premiselor nu pe validitatea argumentului. Ca sa ne lamurim, care crezi tu ca este premisa majora, cea minora si coloralul silogismului din articolul meu? Dupa ce lamurim pozitia ta, putem sa o lamurim si pe a mea...
In interpretarea mea ai luat solutiile valabile pentru alcoolism si le-ai recomandat pentru extremism, cel putin partial (parafrazez, "recunoaste ca esti extremist"). Ori extremistul a facut alegerea constienta deja, nu mai are nevoie sa recunoasca lucrul asta. All in all, tratezi extremismul ca o depedenta, ca un act in care poti sa iti pierzi controlul, ori extremismul per se (deja extins de la simpla notiune de ultraradicalitate, da zicem, a unor idei si concepte, in special de speta politica, la consecintele acestora). Nu stiu cum altfel ai vrea sa iti citesc textul.
Post a Comment
<< Home