Paunescul Legionarilor
Dacă nemţii nu pierdeau bătălia de la Stalingrad, România ar fi trecut cu siguranţă printr-o perioadă de glorios totalitarism fascist. Noul regim ar fi avut, normal, nevoie de proprii săi cântăreţi şi lăudători. Ca şi de idioţii săi utili, cum îi numea Lenin pe amicii lui intelectuali din vest.
Nu sunt prea sigur care dintre aceste roluri l-ar fi jucat în noul regim Emil Cioran, care apare în foto la stânga Căpitanului, purtând diagonală şi cămaşă (ar trebui să fie verde, dar nici brună nu e departe de adevăr). Ar fi fost el vreun secretar cu ideologia al căpităniei Sibiu din noua Jamahirie Ortodoxă Geto-Daco? Sau poate chiar un instructor cultural la Biroul Central al Valorilor Arhaismului Pelasgic?
Răspunsul l-am primit deunăzi. Căutând nişte materiale despre Cioran, hâţ, îmi sare în braţe acest articol din decembrie 1940 din "Glasul Strămoşesc", retipărit pe situl mişcării legionare. Mă tem că avem în faţă o producţie demnă de Păunescul legionarilor.
"Înainte de Corneliu Codreanu, România era o Sahara populata. Cei aflati între cer si pamânt n-aveau nici un continut, decât asteptarea. Biata tara era o pauza vasta între un început fara maretie si un posibil vag. În noi gemea viitorul. În unul clocotea. Si el a rupt tacerea blânda a existentei noastre si ne-a obligat sa fim. Virtutile unui neam s-au întruchipat în el. România din putinta se îndrepta spre putere."
Sentenţele maestrului Cioran frizează uneori ridicolul. Unul demn de academia Caţavencu:
Iar puseurile tracomane sunt dureroase"Capitanul nu suferea de viciul fundamental al asa-zisului intelectual român. Capitanul nu era "destept", Capitanul era profund. Când, în 1934, îi spuneam ce interesanta ar fi expunerea vietii lui, îmi raspundea : "Nu mi-am petrecut viata prin biblioteci. Nu-mi place sa citesc. Eu stau asa si ma gândesc"
"Într-un moment de descurajare I-am spus Capitanului :Dacă vă interesează restul, că e prea dureros să repet toate aceste parascovenii aici...
-Capitane, eu nu cred ca România are vreun sens în lume. Nu e nici un semn în trecutul ei care ar justifica vreo speranta.
-Ai dreptate, mi-a raspuns. Sunt totusi unele semne.
-Miscarea Legionara, adaug eu. Si atunci mi-a aratat în ce fel vedea el reânvierea virtutilor dace. Si-am înteles ca între daci si legionari se interpune pauza fiintei noastre...
posted by SAM @ 8/29/2006 04:26:00 AM
9 Comments:
Pentru un om rational este extrem de dureros cand vede o atitudine pasionala (de prost gust, care neaga ordinea naturala a lucrurilor) la un alt om pe care il respecta pentru luciditatea sa; si nu cred ca eu sunt singurul care admira luciditatea lui Cioran.
Din pacate nu este de ajuns sa fii rational, este necesara si experienta de viata sau de istorie pentru a putea evita exaltarile extremiste.
Din acest motiv totusi nu as fi aspru cu Cioran, inteleg starea in care se afla cand a scris aceste randuri propagandistice. Cred ca in medie un om se coace dupa 30 si de ani, iar mintile fragede sunt cele mai expuse la doctrine absolutiste 'inaltatoare', Cioran era tanar la data cand scria randurile de mai sus.
Putem fi lucizi si indulgenti?
Asta e! Era prea tanar Cioran cand a scris ceea ce noua ne pare acum o "bazaconie" paunescista.
Dar sa nu uitam un lucru, consemnat de multi din acea epoca: capitanul raspandea in jur un aer mistic, ce te facea sa te simti mic, mic de tot, iar pe el il simteai mare, mare de tot!
Asa ca sa nu judecam pe cei de atunci cu mintea noastra de acum.
Ce ma mira e ca nu ati citit textul asta pana acum.
este disponibil si in alte surse decat miscarea.com si este cheia de bolta a criticilor lui Cioran - 'legionarul'.
Cred ca e un exemplu clasic de intelectual filosof cazut in extaz in fata modelului de curaj/actiune pe care Codreanu l-a intruchipat acum 70-80 de ani.
Romania era in deriva si elita ei cauta orbeste o directie.
Asemanarea cu mult diminuata elita civica / boierii mintii de azi ne pune pe ganduri.
Si mai demostreaza ca Romaniei ii lipseste cam de un secol forta intelectuala care sa-i imprime o directie si o strategie de contructie moderna.
Sorin, cu tot respectul, apropierea cu Paunescu e fortata ca sa nu zic aiurea si inutila. Paunescu e un lingau, ar trebui sa demonstrezi asta si despre Cioran daca faci apropierea dintre cei doi:) Asta in cazul in care pentru tine un paunesc nu este pur si simplu un marketer de curte regala (vertebrat sau nevertebrat, cum o fi el), situatie in care ar fi trebuit definiti termenii.
Dane,
Iti dau dreptate intr-o privinta. Paunescu care il stim noi este cel de la sfirsitul unei epoci, Cioran, de la inceputul alteia. In post faceam doar presupunerea ca daca legionarii ramaneau la putere ar fi avut nevoie de laudatori. Si dupa cum incepuse, Cioran nu parea prea a fi printre cei reticenti a se arunca la picioarelor variatiilor Mesii locali. Ori poate ca nu citim acest text in acelasi fel?
Eu ma gandeam la motivatiile pe care l-au impins pe Cioran sa faca ce-a facut comparate cu cele ale lui Paunescu, pe care le vad complet diferite si fiind strans legate de structura fiecaruia. Dar proiectandu-ne intr-o situatie ipotetica nu stiu cum s-ar fi terminat lucrurile. Cioran, bard ar sistemului, cu ditai vila la Snagov sau om trezit la realitate incercand sa fuga din tara traversand inot Dunarea:)))
imi pare rau sa va stric ilustratia
dar fotografia nu il infatiseaza pe cioran
acest photo a aparut la un an sau doi dupa moartea lui cioran, si a fost postat pe un site de un legionar
pacalit a fost pana si gabriel liiceanu, care reproduce poza inocent pe site-ul humanitas
se pare ca instantaneul ar fi apartinut unui legionar batran rezident in spania, si ca ar fi aparut dupa ce acesta a murit (ipoteza)
in tot cazul: acela nu este cioran
luati orice cliseu din acea perioada, comparati chipul, trasaturile
apoi, cioran era nimeni la acea varsta a baiatului din poza. abia apoi a debutat, dar si dupa Premiul tinerilor scriitori era nimeni (si in orice caz mai in varsta, vedeti fotografiile). doar FRATELE sau, care conducea nu stiu ce cuib legionar pe sibiu, sau asa ceva, putea avea acces, eventual, la codreanu, desi ma indoiesc
conjectura mea e ca poza a aparut undeva, cineva a remarcat (poate chiar acel batran, in momentele de naturala degenerescenta a varstei) ca unul din tineri este cioran (un cioran cu un facies cumplit de infantil), si astfel se va fi raspandit pe net si aiurea
nu ca n-ar fi fost potrivita: la istoria lui cioran, si non e vero, e ben trovato... din pacate. atata doar: ca acolo nu e cioran
...ceea ce nu inseamna ca nu va circula inca 100 de ani, pana cand nu e decapitata si ultima urma de bun simt din amintirea interbelica si a scolii de la paltinis, no problem... baietii ca voi sunt oricum convinsi dinainte
Argumentele dvs. (m) sunt circumstantiale. In plus, uitati un lucru important. Cioran spune in articolul de mai sus ca l-a intilnit personal pe Codreanu de mai multe ori si a discutat chestiuni de substanta cu el. In plus, tonul lui Cioran este cel care este. Acesta e lucrul cel mai important.
nu e circumstantial
eu nu stiu cat cunoasteti despre perioada
dar cioran a inceput prin a-l detesta pe codreanu si in general miscarea legionara, cu un dispret suprem, pana la bursa din 33 din germania. nici pomeneala sa-l fi intalnit pe codreanu PANA atunci, acel pusti din fotografie
nu, nu cred ca e delkoc corcumstantial sa stii daca cioran a imbracat vreodata in viata lui, sau nu, camasa legionara. ba deloc nu e circumstantial... si cum nimeni nu l-a vazut pana acum, si cum se stie ca n-a fost niciodata membru (spre diferenta de eliade etc.), fotografia asta er, pentru mine si pentru altii, de cea mai mare importanta.
de fapt, domnule matei, voiam sa va pun o intrebare. cioran a regretat perioada. a vorbit despre ea, si in intalniri private si in interviuri, cu cea mai mare sila si rusine. intrebarea mea ar fi: ii dati voie? daca nu va deranjam prea mult, asa... ii dati voie unui om care a regretat sincer sa nu mai vada ca il trimiteti la acelasi lucru? hm?
just asking. nu ca n-ati fi convins dinainte de orice...
Post a Comment
<< Home