Editors' choice la EVZ: Primele 10 carti ale anului
EVZ trece in revista primele 10 carti romanesti ale anului, in opinia redactorilor de la sectia Cultura. > Articolul din EVZ
EVZ trece in revista primele 10 carti romanesti ale anului, in opinia redactorilor de la sectia Cultura. > Articolul din EVZ
12 Comments:
Ceva ce n-are de-a face cu topul din Evenimentul Zilei, dar ma mananca de 3 saptmani sa spun asta si daca tot e vorba de carte in post-ul asta, atunci sa-i dam drumul...
Tot are Humanitas in top 10 cartea lui Dan C. Mihailescu. Am intrat in libraria Humanitas din Cluj acum 3 saptamani hotarat sa cumpar "Omul recent" a lui Patapievici. La pretul de 34 RON (sau 340.000 ROL) am abandonat imediat ideea, m-am infuriat si am iesit cu 3 carti care in total costau 35 RON impreuna. Si nu pentru ca nu aveam cei 9 euro 50 (aproximativ) in buzunar ci efectiv de ciuda. Nimic despus despre calitatea cartii, impecabila. Dar la un pret atat de discriminatoriu, no thanks. Cartea lui Patapievici e doar un exemplu. Oamenii astia sau nu stiu, sau nu vor sa faca business de carte. Daca nu stiu atunci ar trebui sa invete, iar daca nu vor atunci sa si le pastreze. In orice caz, e stupid ceea ce se intampla.
PS: pe net, la Polirom, cartile din topul EVZ sunt pe la 200.000 ROL, nu stiu cat costa in librarii.
Dan, intr-un fel ai dreptate cind spui ca te revolta pretul mare al cartilor. Pe de alta parte, asa sint cartile, scumpe. A se citi, scump de produs. Daca vrei sa-ti cumperi o carte buna din strainatate, o sa dai peste zece euro pe ea, ba, in multe cazuri, mult mai mult. Ultimul Harry Potter e 17 dolari pe Amazon.com. Flying Against the Arrow: An Intellectual in Ceausescu's Romania (Central European Library of Ideas) by H. R. Patapievici e 34,65 dolari. Orbitor, de Cartarescu, e 21,40 dolari. The War of the End of the World by Mario Vargas Llosa e 11,56. Iar cartile de la Amazon sint de multe ori mai ieftine ca in librarie.
Atunci cind carnea costa la fel ca in vest, de ce vrei tu sa coste cartile mai putin?
Da, cartile costa scump si in Vest, dar sunt incomparabil mai accesibile raportate la venituri. In schimb business-ul de carte se face altfel si, mi se pare mie, mai cu cap. (BTW, Orbitor l-am cumparat in franceza la Lyon cu 1,80 de euro "la mana a doua", dintr-o librarie de carti folosite unde cel putin in ceea ce priveste literatura de mare consum gasesti cam tot ce vrei la preturi variind intre 25% si 75% fata de cele din marile librarii cum ar fi FNAC. E vorba in special de colectiile la care o carte noua costa intre 6 si 10 euro, cum ar fi "Livre de poche". Si Orbitor era publicat intr-o colectie SF:)))))
Uite ce vreau sa spun despre business-ul de carte facut bine, dupa parerea mea. (Si nu vad de ce nu s-ar putea face asa si in Romania). In Franta, de exemplu ultimul Michel Houllebecq, "La possibilité d'une île", a iesit in septembrie pe la 25 de euro. Editie super frumoasa, super de calitate, format mare, etc. Dupa cateva saptamani, sau poate luni, iese si in "Livre de poche", editie format mai mic, paginile mai de proasta calitate, mais subtiri si se rup mai repede, dar costa doar 7-8 euro si asa m-as duce si eu sa o cumpar. Instant creste numarul vanzarilor. Patapieviciul la care m-am revoltat eu are calitatea de imprimare ca si a Houllebecq-ului la 25 de euro, in schimb este la a doua editie, nu prima. Nu imi vine sa cred ca nu se poate face o editie de calitate imprimata "mai proasta" dar sa coste de exemplu 150 de mii in loc de 340. Pret mai mic, costuri de productie mai mici, numar de exemplare vandute mai mare. (Trebuie si marketing ca sa fie vanzari). Dar pana la urma tout bénéf pentru toti. Poate n-au capacitate de editare asa de mare Humanitas, dar asta e o problema de investitie.
(Vorbind de vanzari pe net, Humanitas il vinde pe Patapievici la 17 euro in strainatate si "Flying Against the Arrow" pe amazon.fr e la 49,76 de euro).
Fara sa dau intr-un idealism naiv, cartile ar trebui promovate in Romania si oamenii reimpinsi spre lectura inclusiv printr-un pret atragator, mai ales la cartile romanesti si la acelea valoroase. Si nu imi vine sa cred ca nu se pot face bani din asta, pentru ca public sigur exista.
Faptul ca editurile din Ro nu au descoperit principiul de "windowing," care se aplica la toate mediile (vezi ciclucl mediatic film, pay per view, cablu, dvd) nu ma mira. Industria cartii din Ro nu este un capitalista, ci una de cumetrie, unde totul se face pentru fata si pentru amici. (Chiar daca amicii, in numele fetei si "staifului"--ca sa folosesc unul dintre cuvintele preferate ale lui Plesu--sunt astfel lipsiti de banul care li se cuvine)...
Dane, ai dreptate. Unul dintre motivele pentru care nu e aplicat windowing-ul in Romania poate fi lipsa unor specialisti adevarati, care sa se priceapa la asa ceva. Altul poate fi pretul destul de mare de tipografie, indiferent de calitate. In multe cazuri cartea e scumpa, dar hirtia, legarea etc. sint proaste. Un al treilea motiv pentru care industria cartii e asa cum e poate fi o anumita descurajare in fatza unui public mult prea zgircit cind vine vorba de carte. Si cind spun zgircit, nu ma refer neaparat la bani, ci la disponibilitatea spre lectura. Avem foarte putini cititori, in comparatie cu alte tari. Recent, Varujan Vosganian estima publicul cumparator de carte (atentie, cumparator, nu cititor) la zece la suta din populatie. Ar insemna vreo doua sute de mii de insi. Tirajul mediu al unei carti in Romania este de 2.000-2.500 de exemplare. E foarte, foarte putin. Dar, inca o data, Dane, chiar cred ca ai dreptate si ca, avind o politica ingenioasa de marketing, editurile ar vinde mai bine.
Baieti, au am si scris un articol pe tema asta (Blestemul lui Tantal). Dupa opinia mea sunt cam 1 milion de Romani care vor si au banii sa cumpere carti (BTW, 10 la suta e o zecime, care inseamna unu din zece. La 22,000,000 * .10 = 2.2 mil. Stiu cum e sa nu vezi chestiile astea, mi se intimpla si mie). Ergo, nu e de loc imposibil sa avem un best seller de 100 - 200,000 de exemplare. La 5 euro profit pe carte, asta inseamna 500,000 - 1,000,000 pe tiraj, din care autorului poate sa ii revina 100,000. Coelho, daca inteleg bine, a vindut 600,000 de ex. Iar Cartarescu a facut si el cam 30,000 e euro. Se poate, se poate mult mai mult, dar oamenii nu se iau in serios, sau daca se iau, o fac aiurea...
Da, matematic poate sa iasa bestseller-ul roman care sa aduca bani si editurii, si autorului (si chiar sa si fie o carte valoroasa), si asta vorbind de o piata de 5% din populatie (1 mil. = 5% din 22 mil.). Ideea, cred eu, ar fi sa extinzi piata asta atragand cititorul prin pret si prin marketing ca sa deschizi calea catre bestseller (sau catre un consum sporit de carte in orice caz) si cartilor de calbru, premiate de Uniunea Scriitorilor de exemplu sau pur si simplu catre cartile autohtone de valoare (am luat si eu ca exemplu Uniunea Scriitorilo nu stiu daca asta corespunde in .ro la Prix Goncourt ca si instanta "premiatoare" de carti:)). Nu fiindca Mircea Cartarescu n-ar fi un exemplu de scriitor de valoare care a reusit si financiar pe piata de carte din .ro dar mi se pare destul de singular ca exemplu.
Alex spunea despre disponibilitatea spre lectura si mi se pare un punct sensibil. Ca pana la urma, cum stimulezi un om normal, care lucreaza sa faca un ban sa-si traiasca viata asa cum o fi ea si sa-si intretina familia, sa aiba chef sa dea bani pe o carte si sa se puna relax intr-un fotoliu sa o citeasca? In momentul de fata in Romania asta ar fi o carte foarte puternica si valabila de jucat. Calitatea programelor de televiziune pe canalele private este din ce in ce mai proasta, politica la ce naiba s-o mai urmaresti, ecranul televizorului cultiva insecuritatea si alarmismul, de ce nu te-ai pune sa citesti o carte ca sa redescoperi normalitatea? Si alte "Nshpe" zeci de motive.
Cartarescu se pare ca a vindut chiar spre 75.000 de exemplare, dar a facut-o cu o carte-telenovela, scuzati expresia, poate ca-i cam dura. Ma rog, o carte accesibila, cu un titlu atragator pentru femei, cu povestioare dragutze despre... ma rog, despre de ce iubim femeile. Orbitor n-a vindut bine. Nici Levantul. Si, recunosc, n-au vindut bine nici la mine, ca nu-mi place Cartarescu :)
Dar daca ar aparea un Stephanides sau un Lodge, as citi... Ca asa sint io, mai putin profund... :) Vreau o carte care sa spuna o poveste de la inceput pina la sfirsit, sa aiba un fir, sa ma conduca, sa-mi faca cu ochiul.. Sa nu fie angoasele, trairile, gindurile unuia. Si ma opresc aici, ca m-am pornit prea tare :)
Eu la "Orbitor" a lui Cartarescu m-am oprit dupa primele 20 de pagini pentru ca am avut un deja-vu de Eliade atat de puternic incat am lasat cartea la o parte. A priori nu imi place nici mie:)) Dar o sa ma incumet sa o strabat pana la sfarsit pentru ca daca tot nu o sa-mi placa pana la urma, macar sa nu imi placa in cunostiinta de cauza:)
Iar o sa ma indepartez de la subiect, poate ar trebui deschis un nou post, dar tot am aruncat ieri 2 cuvinte despre televiziune si insecuritate ca si motive de intoarcere spre lectura.
Am gasit astazi pe HotNews.ro urmatoarea stire Scoala in Romania: Batai, pornografie, violuri si manele care sintetizeaza 3 articole din trei jurnale diferite, Cotidianul, Adevarul si Evenimentul Zilei, care vorbesc cam prea prapastios si alarmist despre scoala romana si nu in ultimul rand despre influenta televizorului asupra noilor generatii. Cristian Banu are si el doua post-uri pe blogul sau despre subiectele astea contopite, O tendinta ingrijoratoare si Liceul, cimitir al tineretii mele..., care merita citite.
Ce sa spun decat, WTF?
Mai intai, articolul din Cotidianul despre studiul comandat de CNA din care reiese ca Oana Zavoranu si Nicolae Guta sunt "idolii copiilor". Jumatatea "ceva mai plina" a paharului o reprezinta numele Cristian Tudor Popescu, Eminescu, Caragiale, sau chiar Basescu, citate de copii la sectiunile, cultura, politica sau jurnalism. Pana la urma stam foarte bine fata de Franta, unde daca astazi s-ar face un astfel de studiu, topul ar fi ocupat de ineptii de interpreti iesiti din concursurile/reality show gen "Star Academy" sau "A la recherche de la nouvelle star", la capitolul actori am da de blonde cu sani mare jucand in seriale de sezon de toata minunea gen "Dolmen" sau "Le zodiac", cat despre politica l-ar cita in pe ministrul de interne Nicolas Sarkozy (celebru de-acum pentru termenul "racaille" folosit la adresa revoltatilor din ghetourile franceze de acum cateva saptamani) si cam atat, iar la capitolul cultura si mai ales jurnalism ar fi o pauza totala si lunga. Pana la urma este ca asa e peste tot si e normal sa fie asa. Daca ne ingrijoreaza ceva, atunci sa trecem peste cifrele prezentate si sa ne preocupam de cauze si de solutii. Adica sa aiba loc un adevarat studiu in spate nu pretentia de pertinenta care o afiseaza Dorel Abraham, coordonatorul studiului, citat de Cotidianul care spune ca " e vorba de un superconsum de TV. Putem spune ca traiesc in tv-realitate". Hehehei:)
Articolul din Evenimentul Zilei propune "Doua scoli, doua Romanii" si face un tur de orizont cu Arhanghelul Gabriel in spate tabarand cu tavalugul peste apocalipsa din scolile romanesti. O apocalipsa in care se amesteca "violentele sexuale", violenta care curge in serie, copii dintr-a IX-a care nici nu stiu sa scrie si printre randuri strecoare imaginea scolilor private unde pe bani multi domneste armonia si siguranta. Din nou, despre ce naiba vorbesc oamenii astia? (Despre scolile private nici nu imi vine sa imi deschid gura pentru ca este cel putin nesimtire si sfidare sa vii ca jurnalist si sa incerci sa le pui fata in fata cu scolile publice) OK, generatia actuala de adolescenti si copii sunt probabil preocupati doar de modul de a face bani cu cat mai putina munca (cum zice taica-meu), si ca nu mai au nici urma de respect pentru autoritate, probabil ca 15 ani de libertate si democratie "paduristica" i-au facut sa fie cum sunt astazi, dar asta nu este un motiv suficient ca mass-media sa se balaceasca cu perversitate in marea de alarmism si insecuritate pe care a starnit-o si o alimenteaza in fiecare zi. De cand a aparut povestea cu liceeana injunghiata in scoala de prietenul ei ca isi arata poponetul prin alte locuri in fiecare zi avem parte de un exemplu de violenta prin scoli. Ca si cu gripa aviara, de cand cu Ceamurlia de Jos si Maliuc, in fiecare zi suntem tinuti la curent cu cate gaini au mai dat ortul popii in fiecare zi, nu care cumva sa indrazneasca cineva sa nu isi imagineze ca gripa aviara n-ar inainta in Romania ca si plaga secolului. Sunt probleme fundamentale cu scoala romaneasca? Da. Trebuie reformat sistemul? Da. Atat. Asculta copiii prea multe manele si brusc e socant? Atunci CNA sa-si faca treaba si sa regularizeze felul in care se difuzeaza muzica la televiziune sa nu mai indrazneasca ProTV sa perverteasca pana si imnul national. Se uita la prea multe telenovele? CNA sa-si faca iarasi treaba si sa fie difuzate doar intre 10 si 11 dimneata cand copiii sunt la scoala. Problema scolii romanesti e reala, solutii in schimb exista, in chimb nimic nu justifica campania pe care o duce mass-media in momentul acesta.
Departe de mine sa incerc sa apar EVZ, desi lucrez acolo :))
Probabil ca situatia nu e asa de neagra cum reiese din presa, dar... e cam neagra.
Se intimpla ca sint si prof, e drept, de facultate. Si de ani buni incoace sint in comisia de evaluare a lucrarilor la admitere, la o facultate (jurnalism) unde examenul nu pune accent pe toceala, ci pe creier, abilitati si insusiri. Este, uneori, incredibil cit de rupti de realitate sint copiii astia, ce texte elucubrante pot multi dintre ei sa scrie, ca sa nu mai vorbesc de cunoasterea limbii romane. Cei mai multi (si nu e o exagerare) nu stiu sa scrie romaneste. Nici macar nu e vina lor. Se vede ca in liceu nu sint pusi sa scrie, sa gindeasca, sa dezbata, sa deschida ochii la ce-i in jurul lor.
Cit despre violenta... OK, nu se injunghie in toate scolile. Dar gradul de insecuritate este destul de mare. In multe scoli se vind droguri, se fumeaza, se hartuieste samd. Deja sa gasesti o scoala buna si sigura pentru copilul tau a devenit o aventura. Am prieteni care incearca sa gaseasca o scoala convenabila pentru copiii lor cu ani intregi inainte ca acestia sa implineasca virsta scolara.
Pe de alta parte, Dane, eu n-as incuraja CNA-ul la cenzura. Supra-reglementarea nu e buna. Sa nu mai dea telenovele sau Nicolae Gutza posturile de televiziune? Dar de ce? Cred ca programul pe care alegi sa-l privesti la televizor, sau pe care il priveste un copil la televizor depinde de cultura fiecaruia si de educatia pe care copiii o primesc acasa.
Cit despre modul, condamnat de multi, in care ProTV a "siluit" imnul national, mie nu mi se pare chiar asa o blasfemie. Nu sint chiar de acord cu un amic de-al meu care-mi spunea recent ca "Desteapta-te romane" ar fi fost, atunci cind a fost compus, pe genunchi, in citeva ore, o simpla manea de epoca, dar nici nu ma dau in vint dupa el. Si nici nu cred ca simbolurile nationale trebuie sa fie privite cu atita batzosenie. Asta-i muzica ce se asculta in tara, astia sintem. Cind majoritatea populatiei asculta manele, un imn manea chiar pare potrivit. Ce sa facem? Sa ne ascundem dupa deget si sa fim patrioti doar pe muzica simfonica? Sa dam praful sub pres? Imi pare sorry, da' asta e tzara. Bucurestiul nu e mai putin jegos daca aratam doar imagini cu Ateneul.
Educatie, o sa spuna cineva. Avem datoria sa mai facem si educatie. De acord. Dar, atentie... Educatia facuta prost ramine fara public, deci nu-si atinge tinta.
Si eu spun la fel, probleme cu invatamantul preuniversitar exista, el trebuie reformat profund si nu stiu cine o sa aiba curajul sa se atace la o astfel de intreprindere. Trebuie reglate derivele in anumite scoli : violenta, droguri, insecuritate, etc. Aici suntem 100% de acord. Si cu reformarea modului de a se preda si a a materiei predate in scoala am fost de acord din clipa in care am deschis pentru prima data manualul de literatura de a X-a:))
Dar eu insist asupra imaginii pe care mass-media o promoveaza despre fenomenul asta. Face din el apocalipsa si balci neo-balcanic cu iz de FoxNews si tabloiduri in loc sa il atace cu profesionalism si normalitate. Asta ma ucide pe mine, lipsa de normalitate din .ro. Cat despre CNA, intr-adevar ai dreptate, nu trebuie introdusa supra-reglementarea, n-ar avea nici un efect decat aefectul contrar probabil. Ar trebui sa lasam sistemul sa se autoreguleze singur. Sa se autoreguleze modul de a consuma TV si programul televiziunilor, sa se autoreguleze singur si peisajul jurnalistic, desi cred ca el a facut pasi mai mari decat televiziunea in aceasta directie. Si se va autoregula, sunt convis. Cu pretul a cate generatii inca? Noi vorbim aici despre o societate romaneasca care acum 16 ani a descoperit dreptul la libera exprimare, dreptul la libera informare si auto-informare, un exercitiu de care nu a beneficiat niciodata inainte in lumea contemporana a exploziei informatiei din ultimii zeci de ani. Si luand asta in calcul, ma intreb la ce autoregulare a consumului de TV sa ne asteptam cand oamenii in loc sa fie impinsi inspre a consuma "normal" sunt impinsi in directia inversa? Cand o alternativa pertinenta la ProTV si alte antene private care se lupta pentru piata de consumatori de televiziune (cu orice arme) nu exista? Alex, ai dreptate zicand ca programul la care un copil alege sa se uite la televizor depinde in final de educatia si cultura fiecaruia. In schimb eu vad aici un cerc vicios care se contureaza. Educatia vine de la parinti, din scoala si nu in ultimul rand de la televizor (avand in vedere cele 3 ore petrecute zilnic in fata televizorului conform studiului publicat in cotidianul). Ce ne facem in situatia asta? Stupid, naiv si intr-un limbaj de lemn, probabil din partea mea, dar zic ca daca vrem sa avem rezultate rapide toti actorii ciclului asta trebuie responsabilizati, chiar si daca cu forta. Si asta cred ca se poate face fara a-i interzice ProTV-ului sa transmita manele, de exemplu:))) Exemplu prost ales, dar asta e esenta. Eu pun pe capul mass-mediei .ro si chiar a televiziunilor o doza mare de iresponsabilitate.
Despre ce-a facut ProTV cu imnul national de 1 Decembrie trecut am blogat un pic pe 2 Decembrie si in esenta nu ma deranjeaza ca imnul national a fost cantat altfel decat in stilul clasic arhicunoscut. Ma deranjeaza lipsa absoluta de cea mai mica urma de bun simt. Just as simple as that. Macar in numele bunului simt puteau sa se abtina. Pana n-am stat sa acult variantele manele, lautareasca si hip-hop inca mi se parea ceva amuzant si ridicol, fapt divers. Cand le-am ascultat mi s-a facut efectiv rusine si m-am intristat profund de penibilitatea imaginilor si sunetelor alora. Si nu sunt individul pe care sa il treaca emotia de fiecare data cand aud imnul national si nici nu pot sa zic ca ma da patriotismul afara din casa. Probabil ca astia suntem si asa e tara. O accept desi nu imi convine si desi vreau sa fie altfel tara de unde vin si unde vreau sa ma intorc. Dar sa stau cu bratele incrucisate si doar sa constat campania de indobitocizare pe care o duce ProTV, nu pot.
Fara sa vreau sa te atac, dar "astia suntem", am auzit-o mult prea des venind de la gazetari romani, si cred ca reprezentantul atitudinii de "astia suntem" pronuntat cu scarba/laconic (nu despre tine vreau sa spun asa ceva) este Cristian Tudor Popescu. Si probabil ma aventurez pe taramuri necunoscute, dar "astia suntem", desi e un mod de a spune lucrurilor pe fata, ascunde atitudinea aceea de neputiinta, de ne-implicare, de raman la distanta si nu ma bag, e o ipocrizie ascunsa de care cred ca am avut parte indeajuns. In orice caz, nu atitudinea asta face lucrurile sa avanseze.
Post a Comment
<< Home