P A G I N I . C O M : ARHIVA PRE 2006, SITUL ACTUAL LA PAGINI.COM/BLOG

Un meci cistigat?

Dan Petrescu comenteaza pe marginea interviului lui G. Liiceanu din Obs. Cultural si redeschide discutia despre colaborarea lui Noica cu Ceausescu. Ideea este simpla. Noica ajunsese sa creada ca regimul comunist va sta la putere 1000 de ani. Mai mult, a realizat la un moment dat cu uimire ca ceausismul se indreapta catre un liman nationalist, ca acela al tineretii sale. A facut atunci un pariu. O sa acopere cit poate spatele ucenicilor sai, cerind de la mai marii zilei mici favoruri culturale pentru ei. Cu timpul ei vor prasi o noua generatie culturala, care va salva natiunea de la pieire prin Marile Opere De Cultura. In contul acestui pariu Noica ar fi facut mici servicii regimului. Propaganda pro-Ceausescu la Paris... Sugerarea ideii ca N.C. e material de premiul Nobel pt. pace... Invitatii pt. Eliade sa vina in Romania ca un erou... Asa s-ar explica cum, atit Noica, cit si Liiceanu sau Plesu, au iesit din tara in anii 70-80... Petrescu citeaza citeva carti, care ar sprijini aceste afirmatii (Stelian Tanase Anatomia mistificarii si Monica Lovinescu La Apa Vavilonului). Daca aceste lucruri sunt adevarate, cum de nu se discuta despre ele mult mai pe fata si mai curajos? Petrescu spune ca nu se poate, dovada scandalul de la revista 22, care, vorba lui Arghezi, a inchis si a deschis cutia de singe...

In privinta titlului afisat acum citva timp pe pagina intii a saptaminalului 22, Noica ? un "guru" al ceausismului?, de la care i s-a tras, in cele din urma, Gabrielei Adamesteanu mazilirea de la revista GDS, Liiceanu este formal: "...in cazul lui Noica nu e nimic care sa-l indice drept un ?guru? al ceausismului". In opinia lui, "Marino e cel care are pe constiinta lansarea acestei teze stupefiante". Ei bine, nu: strania amnezie de care e cuprins acest veritabil guru al editorilor nostri se explica pesemne prin aceea ca "teza stupefianta" a fost lansata in cel putin doua carti publicate (oare si citite?) chiar de el ? Anatomia mistificarii de Stelian Tanase (deja la a II-a editie, imbogatita) si La apa Vavilonului, unul dintre interminabilele jurnale ale Monicai Lovinescu. Pe scurt, cind ajunge in Occident prima data dupa venirea comunistilor la putere, in 1972, Noica ii lasa perplecsi pe exilatii nostri la Paris, pledind in favoarea lui Ceausescu, indemnindu-i sa vina in tara s.a.m.d. ? si asta in fata unor oameni care cotizasera ca sa-l scoata din Romania ceausista, contra unei sume de bani mai substantiale decit cea solicitata in negocierile curente. Mai tirziu, cu prilejul urmatoarei vizite la Paris, le povesteste cu o candoare care pe unii ii dezarmeaza cum relatase conversatiile avute cu ei unui general de Securitate. Stelian Tanase pomeneste de un pact explicit al filozofului cu autoritatile comuniste, potrivit caruia el obtinea dreptul de a-si publica scrierile si a calatori in strainatate, cu conditia sa-si struneasca discipolii ca nu cumva acestia sa se manifeste politic (cind Liiceanu spune ca "in comunism eram cu totii castrati in ce priveste politicul", evident ca se refera in primul rind la el si la ceilalti "emasculati" admisi pe inaltimile Paltinisului cu acest pret, pesemne). Astfel garantati de Noica si aflati sub protectia colaborationismului sau, discipolii si-au putut permite si ei ceea ce muritorilor de rind le era imposibil: burse in strainatate, carti publicate in care se facea cu ochiul simultan in doua directii, sinecure. Sigur ca toate acestea sint mai greu de asumat astazi, insa adevarul este ca titlul incriminat din 22 se putea lipsi foarte bine de semnul final de intrebare. Noica a fost reactivat de comunisti in temeiul nationalismului intrinsec aventurii sale legionare de tinerete si folosit in aceeasi directie; putem discuta cit de eficienta a fost strategia sa culturala, cert ramine insa ca era o strategie adaptata acelor timpuri si cu gindul ca acestea n-aveau sa se schimbe prea curind; mai bizara pare insa fixatia fostilor lui discipoli la o ideologie deja vetusta chiar pentru momentul cind Noica ii plonjase in ea; dincolo de datoria lor de recunostinta (caci, in fond, "batrinul", cum il numesc ei afectuos, i-a ajutat sa traverseze o epoca ingrata dobindind aura de mari promisiuni culturale si privilegii de care doar inconditionalii regimului se bucurau), este totusi straniu zelul lor din prezent de a-i perpetua invatatura anacronica si fundamental nociva in zilele noastre, recrutindu-i noi adepti, neadmitind punerea sa in chestiune etc. ? sa nu fie asta, in chiar termenii lui Liiceanu, o "incremenire in proiect"?! [Restul...]

posted by SAM @ 1/31/2006 12:43:00 AM