P A G I N I . C O M : ARHIVA PRE 2006, SITUL ACTUAL LA PAGINI.COM/BLOG

Dl. Goe VREA să meargă la paradă

Un reporter de la ?Washington Post? a controlat de curând celebra grămadă, descoperită de Tony Judt în ograda Europei. Aceea la fundul căreia s-ar afla România şi speranţele ei de a intra in Europa. Concluzia sa este că, în mare, România se află tot acolo. Articolul său, intitulat ?Ieşirea din Întuneric,? începe cu un personaj desprins parcă din serialul ?Uliţa spre Europa,? Oana Gatu (Gaţu? Gâtu?) din Golăeşti, Iaşi. Tema este tăierea porcului. Oana se plânge că Uniunea va pune capăt acestei practici multimilenare. (Ritualul este descris în toată gloria sa arhaică, incluzând sângele cules cu ligheanul). Explorarea temei continuă cu o conversaţie cu un portar din Târgu Mureş, cu un ţigan antreprenor de legume din Târgul Frumos, cu Băsescu, Monica Macovei şi Stelian Tănase. La capătul acestor conversaţii, părerea colegului se mai schimbă. Nu mult, dar se schimbă. ?Parcă se mişca ceva,? pare el să spună. El remarcă, de pildă, cazul Mătuşa Tamara şi importanţa sa în combaterea corupţiei. Ba chiar sugerează, deşi cu jumătate de gură, că discriminarea ţiganilor ar fi în retragere. Articolul spune, deci, că deşi România e un pahar mai mult gol, decât plin, conţinutul a mai crescut ceva în ultima vreme. Personal, deşi nu neg niciuna dintre faptele prezentate în articol, faptul că acesta vede numai lipsurile ridică o chestiune de etică jurnalistică. În cursul ?Media şi Societatea? studenţii mei află că presa are datoria de a fi ?fair and balanced,? ?dreaptă şi echilibrată.? Chiar când paharul e pe jumătate gol, ai datoria de a discuta şi despre ce există în el. Şi nu mă refer la obositele nume (Eliade, Brâncuşi, etc.), ci la lucruri cum ar fi explozia Internetului şi a telefoniei celulare, care pun România între cele mai active pieţe de IT din Europa de Est. Sau la Atomic TV. Ori chiar la engleza jurnalistului român care i-a condus pe cei de la Wasington Post la Golăeşti. Toate aceste progrese nu au apărut din senin. Mai ales pentru că ţara era atât de înapoiată în 1989. Desigur, multe nu s-au făcut şi multe s-ar fi putut face mai bine. Dar ce s-a făcut, nu poate fi ignorat. Aici nu este o vorba de orgoliu românesc. E vorba de clişeele aplicate tuturor românilor. Din articol reiese că mai toţi sunt arhaici, pasivi, corupţi, rasişti, etc. Desigur, sunt mulţi români de felul acesta. Dar sunt mulţi care nu sunt aşa. Ei sunt cei are i-au modernizat, activizat, curăţat şi altruizat pe compatrioţii lor atât cât s-a putut. Articolul repetă întruna că toate aceste schimbări au fost făcute la cererea Uniunii Europene. Şi asta e adevărat, dar schimbările au fost făcut din interior. Mai mult, au fost făcute pentru a intra în această uniune, nu pentru a scăpa de ea. Povestea României, aşa cum apare ea din acest articol, e una despre o ţară arhaică, târâtă de forţe mai mari ca ea într-o direcţie de care nici ea nu e prea sigură. Povestea poate fi spusă, însă, şi în alt fel. Ca povestea domnului Goe cu o mică adăugire. În schiţa lui Caragiale, el era dus de mamiţica la Bucureşti, să nu mai rămână repetent. Anul acesta el vrea să meargă la Bucureşti, să vadă parada de 10 mai. (o versiune mai noua a articolului din EVZ)

posted by SAM @ 3/17/2006 02:43:00 AM