D-le Goe & Romania Remix -- un ecou
D-na Mona Momescu, de la Columbia Univ. imi trimite acest email legat de conversatia avuta mai jos, re: Romania Remix 1 & 2, si de articolul din EVZ despre "Dl Goe."
Am citit articolul dumneavoastra si am citit si comentariile la el [de pe EVZ, nn]. Dupa parerea mea, e foarte interesant sa urmaresti "fluctuatiile" de mentalitate in societatea contemporana dupa tipul de reactii la diverse articole. Chiar si simpla reactie inflamata la chestiuni de mica importanta sau discursul de "Ghita-contra" universal mi se par extrem de relevante. Sa revin: Nu cred ca spun nici o noutate mentionind ca multi dintre jurnalistii/universitarii de aiurea scriu in numele unei hipercompetente in problemele romanesti, cind lor le ramin multe lucruri exterioare. Multi dintre ei cunosc Romania prin "vitrina" traumelor personale ale primului lor ghid in tara, prin imaginea celui care isi expune, hidos, trupul bubos, sperind in mila "strainului" care trebuie "sa vada" si "sa critice"(imi aduc aminte de simpatica imagine din "Levantul" cu "cersetorii isi descoase carnea falsha de pe piept"!) Din pacate, lipseste simtul echilibrului; nu stiu ce se intimpla de oamenii nu se pot misca decit intre discursul de tip "cintarea Romaniei" sau Tony Judt? Si ma refer la cei de acasa, sau la cei pe care i-am cunoscut aici, de cind sint la NY si care, asemenea primului comentator al articolului dumneavoastra, au crize comitiale atunci cind cineva le spune ca Romania vie e ceva mai mult decit Brancusi si Mircea Eliade, cu tot respectul pentru opera acestora, incepe intoleranta. O faza similara a produs-o domnul HRP dupa o conferinta la Univ. Constanta, cind cineva dintre colegii mei a spus ca este greu sa-i faci pe tineri interesati numai de problemele comunismului si CNSAS, pentru ca la 16-17-20 ani ei vor sa traiasca alta viata si au alte perceptii. Ceea ce nu inseamna ca sint ingrati sau iremediabil inculti. Nu pot sa spun ce criza a facut domnul HRP, lamurind netrebnica asistenta cum este inadmisibil sa nu cultivam aceasta preocupare tinerilor.
Stiti ca mai demult v-am trimis eu un eseu al meu, pe care il scrisesem "de uz personal" si in care remarcam nevoia de "continuism" in sensul acesta al echilbrului, nu al amneziei colective. Nu stiu daca ati fost de acord cu ideile de acolo--in fond, in aceasta consta echilibrul, sa ne expunem fiecare ideile si sa le admitem pe ale celorlalti ca posibile, chiar daca nu subscriem--, insa articolul dumneavoastra de acum imi confirma unele dintre convingerile mele, ceea ce ma bucura. Este foarte interesant ca multi dintre cei cu educatie "inalta", care nu mai traiesc in Romania, intrebati care sint numele mari in cultura romana, nu trec mai departe de Ionesco, Eliade, Noica si Brancusi...adica cele confirmate "din afara" si cel "emblematic" dinauntru si icon al unei generatii de succes cultural (Liiceanu, "Pata", Plesu)... Cred ca fenomenul merita studiat Cit despre Judt, omul face parte din categoria care a gasit un culoar profitabil si s-a "calat" (scuzati expresia) in el, nu cred ca ii mai iese alt tip de discurs. Eseistica fara un suport mai adins e mai simpla..
posted by SAM @ 3/17/2006 08:34:00 PM
0 Comments:
Post a Comment
<< Home